1. [DEX '09] AGHESMUI, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate pe cineva. – Agheasmă + suf. -ui.
2. [MDA2] aghesmui [At: ALECSANDRI, T. 753 / V: aie-,[1] ~ezm- / Pzi: ~iesc / E: agheasmă + -ui] 1 vt A stropi cu agheasmă. 2-3 vtr (Fam) A (se) îmbăta. 4 vtr (Fig; reg) A bate pe cineva.
3. [CADE] AGHESMUI (-uesc) I. vb. tr. ⛪ 1 A stropi cu aghiasmă ¶ 2 Mold. familiar iron. A trage o bătaie: îl aghesmuesc cu astă labă cum o numești d-ta (ALECS.) ¶ 3 Bucov. familiar A fura: despre un lucru furat se zice „l-a aghesmuit” (VOR.) II. vb. refl. familiar iron. A se ameți, a se chercheli.
4. [DLRLC] AGHESMUI, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (în ritualul bisericesc) A stropi cu agheasmă. 2. Refl. Fig. A se chercheli, a se îmbăta. Vorbește fără șir; s-a cam aghesmuit. ◊ Tranz. (Rar) V-a aghes-uit bine domnu Aristică! spuse Zaharia Turcu, și cei din jurul lui se porniră pe rîs. PAS, L. I 27. 3. Tranz. Fig. (Mold.) A bate. Îl aghesmuiesc cu astă... labă, cum o numești d-ta. – Da pe mine, Măriucă, m-ai aghesmui? ALECSANDRI, T. 260.
5. [DLRM] AGHESMUI, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate. – Din agheasmă.
6. [Șăineanu, ed. VI] aghesmuì v. Mold. 1. a stropi cu aiasmă pentru a goni pe cel rău; 2. (iron. și fam.) a bate: îl aghesmuesc cu astă labă AL.
7. [MDA2] aghezmui v vz aghesmui
8. [CADE] AIESMUI = AGHESMUI.
9. [Scriban] aghezmuĭésc v. tr. (d. agheazmă). Fam. Stropesc cu agheazmă. Fig. Iron. Îmbăt. V. refl. Mă îmbăt.
10. [DOOM 3] aghesmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aghesmuiesc, 3 sg. aghesmuiește, imperf. 1 aghesmuiam; conj. prez. 1 sg. să aghesmuiesc, 3 să aghesmuiască
11. [DOOM 2] aghesmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aghesmuiesc, imperf. 3 sg. aghesmuia; conj. prez. 3 să aghesmuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL