1. [DEX '09] AGHESMUIT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. (Fam.) Beat. – V. aghesmui.
2. [MDA2] aghesmuit1 sn [At: HEM 504 / V: aies~,[1] aghezm~ / E: aghesmui] 1 Aghesmuire. 2 (Fam) Îmbătare.
3. [MDA2] aghesmuit2, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 93 / V: aie~,[1] aghezm~ / E: aghesmui] 1 Stropit cu agheasmă. 2 (Fig; fam) Beat.
4. [CADE] AGHESMUIT adj. 1 pop. AGHESMUI ¶ 2 familiar iron. Cherchelit, cam beat: tămîiet și ~ gata de dimineață (CRG.) ¶¶ contr. NEAGHESMUIT.
5. [DEX '98] AGHESMUIT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. (Reg.) Beat. – V. aghesmui.
6. [DLRLC] AGHESMUIT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. Amețit de băutură; afumat, cherchelit; beat. Ne trezim cu popa Buligă Ciucălău din ulița Buciumenii, tămîiet și aghesmuit gata des-dimineață. CREANGĂ, A. 93.
7. [DLRM] AGHESMUIT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. (Fam.) Afumat, cherchelit; beat. – V. aghesmui.
8. [Șăineanu, ed. VI] aghesmuit a. 1. stropit cu aiasmă; 2. (ironic) pe jumătate beat: tămâiat și aghesmuit de dimineață CR.
9. [DEX '09] AGHESMUI, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate pe cineva. – Agheasmă + suf. -ui.
10. [MDA2] aghesmui [At: ALECSANDRI, T. 753 / V: aie-,[1] ~ezm- / Pzi: ~iesc / E: agheasmă + -ui] 1 vt A stropi cu agheasmă. 2-3 vtr (Fam) A (se) îmbăta. 4 vtr (Fig; reg) A bate pe cineva.
11. [MDA2] aghezmui v vz aghesmui
12. [MDA2] aghezmuit1, ~ă sn vz aghesmuit1
13. [MDA2] aghezmuit2, ~ă a vz aghesmuit2
14. [CADE] AGHESMUI (-uesc) I. vb. tr. ⛪ 1 A stropi cu aghiasmă ¶ 2 Mold. familiar iron. A trage o bătaie: îl aghesmuesc cu astă labă cum o numești d-ta (ALECS.) ¶ 3 Bucov. familiar A fura: despre un lucru furat se zice „l-a aghesmuit” (VOR.) II. vb. refl. familiar iron. A se ameți, a se chercheli.
15. [CADE] AIESMUI = AGHESMUI.
16. [DLRLC] AGHESMUI, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (în ritualul bisericesc) A stropi cu agheasmă. 2. Refl. Fig. A se chercheli, a se îmbăta. Vorbește fără șir; s-a cam aghesmuit. ◊ Tranz. (Rar) V-a aghes-uit bine domnu Aristică! spuse Zaharia Turcu, și cei din jurul lui se porniră pe rîs. PAS, L. I 27. 3. Tranz. Fig. (Mold.) A bate. Îl aghesmuiesc cu astă... labă, cum o numești d-ta. – Da pe mine, Măriucă, m-ai aghesmui? ALECSANDRI, T. 260.
17. [DLRM] AGHESMUI, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate. – Din agheasmă.
18. [Șăineanu, ed. VI] aghesmuì v. Mold. 1. a stropi cu aiasmă pentru a goni pe cel rău; 2. (iron. și fam.) a bate: îl aghesmuesc cu astă labă AL.
19. [Scriban] aghezmuĭésc v. tr. (d. agheazmă). Fam. Stropesc cu agheazmă. Fig. Iron. Îmbăt. V. refl. Mă îmbăt.
20. [DOOM 3] aghesmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aghesmuiesc, 3 sg. aghesmuiește, imperf. 1 aghesmuiam; conj. prez. 1 sg. să aghesmuiesc, 3 să aghesmuiască
21. [DOOM 2] aghesmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aghesmuiesc, imperf. 3 sg. aghesmuia; conj. prez. 3 să aghesmuiască
22. [Argou] aghesmuit, -ă, aghesmuiți, -te adj. 1. beat; amețit 2. otrăvit
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL