1. [DEX '09] ADUNĂTURĂ, adunături, s. f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. -ătură.
2. [MDA2] adunătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 432 / Pl: ~ri / E: aduna + -tură] 1 Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate. 2 (Rar) Adunare (15). 3 (Prt) Grămadă de oameni (fără valoare) adunați din întâmplare Cf strânsură.
3. [CADE] ADUNĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Mulțime strînsă din toate părțile, strînsură ¶ 2 Mulțime de oameni (de jos) adunați la un loc, mai adesea fără vre-un scop serios: d’apoi călugării! o ~ de zamparagii dugliși, din toată lumea, cuibăriți prin mănăstire (CRG.) ¶ 3 Îngrămădire, strînsură de lucruri (mai adesea fără valoare) ¶ 4 spec. 🎖️ ‡Oaste alcătuită din oameni strînși în pripă, fără alegere: și strîngînd păstorii de pre munți și altă ~, au intrat în țară (N.-COST.) ¶ 5 ‡Adunare, întrunire: adunătura sfinților apostoli (DOS.) [aduna].
4. [DLRLC] ADUNĂTURĂ, adunături, s. f. 1. Tot format prin adunarea laolaltă a unor obiecte diferite (și disparate); grămadă nesistematizată. V. strînsură. Dinspre Bărăgan se auzea urletul ploii care se apropia. Trăsnetele plesneau și mai dese; fulgerele se-ncrucișau, iar tunetele despresurau adunătura norilor, spărgîndu-i în șuvoaie mari de apă. MIHALE, O. 208. 2. (De obicei peiorativ) Grămadă de oameni adunați din întîmplare, fără să formeze un tot omogen; gloată. Cumetrele și nevestele tinere din sobor... și toată adunătura de bărbați și de femei... se încolonaseră după dricuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 230. Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! Vedea-i-aș mari, Parcă trece-adunătură De tătari! COȘBUC, P. I 227. D-apoi călugării? O adunătură de zamparagii dugliși din toată lumea. CREANGĂ, A. 120.
5. [DLRM] ADUNĂTURĂ, adunături, s. f. 1. Tot format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întîmplare; gloată. – Din aduna + suf. -(ă)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] adunătură f. 1. strânsură (de lucruri); 2. întâlnire de oameni de rând și fără țintă serioasă.
7. [Scriban] adunătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Gloată, sobor. Azĭ. Strînsură, societate de oamenĭ nevrednicĭ adunațĭ din toate părțile: o adunătură!
8. [DOOM 3] adunătură s. f., g.-d. art. adunăturii; pl. adunături
9. [DOOM 2] adunătură s. f., g.-d. art. adunăturii; pl. adunături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL