1. [MDA2] acompaniat1 sn [At: DA ms / P: ~ni-at / Pl: ~uri / E: acompania] Acompaniere.
2. [MDA2] acompaniat2, ~ă a [At: DA ms / P: ~ni-at / Pl: ~ați, ~e / E: acompania] Care are acompaniere.
3. [DEX '09] ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr: -ni-a] – Din fr. accompagner.
4. [MDA2] acompania vt [At: EMINESCU, N. 46 / P: ~ni-a / Pzi: ~iez / E: fr accompagner] 1 A însoți. 2 A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale.
5. [CADE] *ACOMPANIA (-aniez) vb. tr. 1 A însoți, a întovărăși, a petrece pe cineva ¶ 2 🎼 A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale întărind-o și mărindu-i astfel efectul: începui să-l acompaniez, bătînd toba cu deștele pe fundul pălăriei (CAR.) [fr. accompagner].
6. [DEX '98] ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Din fr. accompagner.
7. [DLRLC] ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți, a susține o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical, cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. 2. (Franțuzism) A întovărăși, a însoți, a petrece -pe cineva, a merge împreună cu cineva. Poți să mă acom- paniezi pînă la gară? – Pronunțat: -ni-a.
8. [DLRM] ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Fr. accompagner.
9. [DN] ACOMPANIA vb. I. tr. 1. A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. A însoți, a întovărăși pe cineva. [Pron. -ni-a, p. i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].
10. [MDN '00] ACOMPANIA vb. tr. 1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. a însoți pe cineva. (< fr. accompagner)
11. [Șăineanu, ed. VI] acompanià v. 1. a însoți (din amicie sau politeță), a petrece pe cineva; 2. a însoți cu un instrument sau cu vocea partea principală a unei bucăți muzicale.
12. [Scriban] *acompaniéz v. tr. (fr. accompagner). Merg împreună cu cineva, conduc, însoțesc. Escortez. Muz. Cînt împreună cu cineva.
13. [DOOM 3] acompania (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. acompaniez (desp. -ni-ez), 3 acompaniază, 1 pl. acompaniem; conj. prez. 1 sg. să acompaniez, 3 să acompanieze; ger. acompaniind (desp. -ni-ind)
14. [DOOM 2] acompania (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 acompaniază, 1 pl. acompaniem (-ni-em); conj. prez. 3 să acompanieze; ger. acompaniind (-ni-ind)
15. [MDO] acompania (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. acompaniază, 1 pl. acompaniem, 2 pl. acompaniați, ger. acompaniind, part. acompaniat)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL