1. [DEX '09] ACHITARE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. – V. achita.
2. [MDA2] achitare sf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 41 / Pl: ~tări / E: achita] 1 îndeplinire a unei obligații materiale sau morale Si: achitat. 2 (În tranzacții comerciale) Declarație a purtătorului care confirmă primirea sumei înscrise pe poliță.
3. [DLRLC] ACHITARE, achitări, s. f. Acțiunea de a achita. 1. Declararea nevinovăției cuiva printr-o hotărîre judecătorească. Achitarea unui inculpat. 2. Lichidare, plată a unei datorii bănești; îndeplinirea unei obligații morale sau materiale. Achitarea impozitului ◊ Atît în privința organizării ariilor și a treierișului cît și în privința achitării obligațiilor față de stat, gospodăriile agricole de stat, gospodăriile agricole colective, întovărășirile agricole trebuie să fie un bun exemplu pentru țărănimea muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701.
4. [DLRM] ACHITARE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita.
5. [DN] ACHITARE s.f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. [< achita].
6. [Șăineanu, ed. VI] achitare f. răfuire (de plată), scăpare (dela osândă).
7. [Scriban] *achitáre f. Acțiunea de a achita.
8. [DEX '09] ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.
9. [MDA2] achita [At: DA ms / Pzi: achit / E: fr acquiter] 1-2 vtr A(-și) plăti o obligație materială sau morală. 3 vt (Jur) A declara pe cineva nevinovat (prin judecată). 4 vt (Pfm) A omorî.
10. [CADE] *ACHITA (-it) I. vb. tr. 1 ⚚ A plăti în întregime (o datorie) ¶ 2 ⚖️ A declara nevinovat (prin judecată). II. vb. refl. A se plăti (de o datorie); a îndeplini o însărcinare [fr. acquitter].
11. [DEX '98] ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.
12. [DLRLC] ACHITA, achit, vb. I. Tranz. 1. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. Tribunalul a achitat pe inculpat. 2. (Cu privire la o datorie bănească, la o obligație morală sau materială etc.) A plăti, a lichida. A achitat la timp datoria. ◊ Refl. M-am împrumutat ca s-o cumpăr... și încă n-am plătit-o.. Dar într-o lună-două m-am achitat. DUMITRIU, N. 264. ◊ Expr. A se achita de ceva = a-și îndeplini o obligație, a duce la bun sfîrșit o sarcină. Gospodăriile colective s-au achitat cu cinste de sarcina trasată de partid de a fi în fruntea întrecerii patriotice pentru terminarea la timp și în bune condiții a campaniei însămînțărilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 1/6. 3. (Familiar) A omorî, a ucide.
13. [DLRM] ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-si) lichida o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfîrșit o sarcină. 3. Tranz. (Fam.) A omorî, a ucide. – Fr. acquitter.
14. [DN] ACHITA vb. I. 1. tr. (Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcină); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culpă. 2. tr., refl. A(-și) plăti, a(-și) lichida o datorie. ◊ refl. A se achita de ceva = a înfăptui, a îndeplini (ceva). 3. tr. (Fam.) A ucide, a omorî. [< fr. acquitter].
15. [MDN '00] ACHITA vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-și) plăti o datorie. ♦ a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva). (< fr. acquitter)
16. [Șăineanu, ed. VI] achità v. 1. a plăti, a răfui; 2. fig. a împlini o însărcinare, o făgădueală sau o datorie: s’a achitat în conștiință; 3. a declara nevinovat: acuzatul a fost achitat.
17. [Scriban] *achít, a -a, v. tr. (fr. acquiter, d. quitte, achitat). Platesc, răfuĭesc: a achita o datorie. Constat plata: a achita un bilet, o factură. Fig. Liberez de supt acuzațiune: a achita un acuzat. V. Refl. Mă liberez de datoriĭ materiale saŭ morale. Împlinesc o însărcinare: s’ a achitat bine.
18. [DOOM 3] achitare s. f., g.-d. art. achitării; pl. achitări
19. [DOOM 2] achitare s. f., g.-d. art. achitării; pl. achitări
20. [DOOM 3] achita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. achit, 2 sg. achiți, 3 achită; conj. prez. 1 sg. să achit, 3 să achite
21. [DOOM 2] achita (a ~) vb., ind. prez. 3 achită
22. [DER] achita (achit, achitat), vb. 1. A plăti 2. A absolvi în justiție 3. (Arg.) A omorî, a ucide. < Fr. acquitter. Din fr. acquit provine rom. achiu „prima bilă de la biliard” și alteori „tac de biliard”; al doilea sens se explică prin rus. kij, de aceeași proveniență (Bogrea, Dacor. II, 653). Cf. it. acchittare și acchitto, ca termeni de biliard.
23. [Argou] achita, achit v. t. a omorî
24. [DERC] ACHITA A se achita de ceva = A duce la bun sfârșit o obligație: Cu acest prilej țin să mă achit de două datorii: întâia, către criticul Sanielevici, care, singurul până azi în critica internațională, a afirmat cu aprigă tărie că sunt un scriitor al proletariatului. (PANAIT ISTRATI) I. N. s-a achitat de restanțele pe care le mai avea față de ei, după ce aceștia au făcut cereri de a fi înscriși în tabelul de creanțe depus la Tribunalul București. (http://www.gsp.ro)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL