1. [MDA2] accentuație sf [At: DA / P: ~tu-a-ți-e / Pl: ~ii / E: accentua + -(a)ție] 1-2 (Înv) Accentuare (1-2).
2. [DN] ACCENTUAȚIE s.f. Accentuare. [Pron. ac-cen-tu-a-ți-e. / < fr. accentuation].
3. [MDN '00] ACCENTUAȚIE s. f. accentuare. (< fr. accentuation)
4. [MDA2] accentuațiune sf [At: DA / P: ~tu-a-ți-u~ / Pl: ~ni / E: accentua + -țiune] 1-2 (Înv) Accentuare (1-2).
5. [CADE] *ACCENTUARE, *ACCENTUAȚIUNE, *ACCENTUAȚIE sf. Faptul de a accentua [fr. accentuation].
6. [Șăineanu, ed. VI] accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.
7. [Scriban] *accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL