1. [DEX '09] ACCENTUARE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-] – V. accentua.
2. [MDA2] accentuare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 148 / Pl: ~uări / E: accentua] 1 Marcare prin accent (1) Si: accentuat1 (1). 2 (Fig) Reliefare.
3. [CADE] *ACCENTUARE, *ACCENTUAȚIUNE, *ACCENTUAȚIE sf. Faptul de a accentua [fr. accentuation].
4. [DLRLC] ACCENTUARE, accentuări s. f. Acțiunea de a accentua. 1. Marcarea prin accent (sau prin alt semn grafic) a unei silabe sau a unui cuvînt; scoaterea în relief a unei propoziții sau a unei fraze prin intonație sau prin mărirea intensității vocii. Accentuarea silabei penultime. 2. Fig. Sporire, creștere. Dezmățul militarismului duce la intensificarea procesului de descompunere a sistemului de credit capitalist, la accentuarea inflației, la zdruncinarea întregului sistem de credit monetar și financiar al capitalismului, la creșterea costului vieții și la agravarea mizeriei maselor populare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 6/4. – Pronunțat: -tu-a-.
5. [DLRM] ACCENTUARE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-]
6. [DN] ACCENTUARE s.f. Acțiunea de a (se) accentua; accentuație. [Pron. -tu-a-. / < accentua].
7. [DCR2] accentuare s. f. (arh.) ◊ „Domină blocurile de P + 4 nivele cu accentuări, adică blocuri de P + 8 nivele [...]” R.l. 11 XI 86 p. 1 (din accentua; DEX, DN3, alte sensuri)
8. [DEX '09] ACCENTUA, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). ♦ Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-a] – Din fr. accentuer.
9. [MDA2] accentua vt [At: MAIORESCU, CR. II, 206 / Pzi: ~uez / E: fr accentuer] 1 (D. vocale, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) A marca prin accent (1). 2 (Fig) A reliefa. 3 (Fig) A intensifica.
10. [CADE] *ACCENTUA (-tuez) I. vb. tr. 1 📖 A ridica vocea pe o vocală ¶ 2 📖 A pune pe o vocală semnul care arată accentul ¶ 3 A da vocii mai multă intensitate pe o silabă ¶ 4 A pronunța cu mai multă tărie, făcînd să reiasă importanța ideii exprimate. II. vb. refl. A se întări, a căpăta mai multă tărie, a ieși în evidență: mișcarea politică pornită de curînd se accentuează din ce în ce mai mult [fr.].
11. [DLRLC] ACCENTUA, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (ori printr-un semn grafic) o silabă sau un cuvînt; a scoate în relief o propoziție sau o frază, prin intonație ori prin mărirea intensității vocii. Accentuăm silaba penultimă. ◊ Fig. A scoate în relief, a sublinia, a întări, a apăsa. V-am vorbit rîndul trecut de faptul acesta. Și am accentuat că el are o mare însemnătate. 2. Refl. Fig. A spori, a crește. Contradicțiile din lagărul imperialist se accentuează tot mai mult. ◊ Tălăzuirea cîmpiilor se accentuează, iar valurile lor domoale se umflă și se urcă spre cer. BOGZA, C. O. 153. - Pronunțat: -tu-a.
12. [DLRM] ACCENTUA, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent sau prin alt semn o silabă sau un cuvînt; a reliefa o propoziție sau o frază, prin intonație. ♦ Fig. A sublinia, a întări. 2. Refl. Fig. A crește, a spori. [Pr.: -tu-a] – După fr. accentuer.
13. [DN] ACCENTUA vb. I. 1. tr. A scoate în evidență prin accent (ori printr-un semn grafic) o silabă (sau un cuvînt într-o frază). ♦ (Fig.) A reliefa, a sublinia. 2. refl. (Fig.) A se mări, a spori, a crește. [Pron. ac-cen-tu-a. / < fr. accentuer].
14. [MDN '00] ACCENTUA vb. I. tr. 1. a scoate în evidență prin accent. 2. (fig.) a reliefa, a sublinia. II. refl. (fig.) a se mări, a crește treptat. (< fr. accentuer)
15. [Șăineanu, ed. VI] accentuà v. 1. a rosti cuvintele după regulele accentului tonic; 2. a pune accentele în scris; 3. fig. a face să reiasă, a exprima cu energie și claritate.
16. [Șăineanu, ed. VI] accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.
17. [Scriban] *accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
18. [Scriban] *accentuéz v. tr. (mlat. accentuare, fr. accentuer). Pun accentu. Variez vocea. Fig. Scot în relief.
19. [DOOM 3] accentuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. accentuării (desp. -tu-ă-); pl. accentuări
20. [DOOM 2] accentuare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. accentuării (-tu-ă-); pl. accentuări
21. [DOOM 3] accentua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. accentuez (desp. -tu-ez), 3 accentuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. accentuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să accentuez, 3 să accentueze; ger. accentuând (desp. -tu-ând)
22. [DOOM 2] accentua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 accentuează, 1 pl. accentuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să accentueze (-tu-e-); ger. accentuând (-tu-ând)
23. [MDO] accentua (ind. prez. 3 sg. și pl. accentuează)
24. [IVO-III] accentuez, -uează 3, -uam 1 imp., accentuând ger.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL