1. [MDA2] aburat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: abura] 1 Aburire (1). 2 Exalare. 3 Adiere. 4 (Dom; fig; rar) Îmbujorare. 5 (Arg) Aburire. 6 (Pfm) Aburire (7). 7 Suflare.
2. [MDA2] aburat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: abura] 1 Care este aburit (1). 2 Exalat2. 3 Adiat2. 4 (Fig; rar) Îmbujorat2. 5 (Arg) Aburit2. 6 (Pfm) Aburit2. 7 Suflat2.
3. [Scriban] aburát, V. aburesc.
4. [MDA2] abura [At: PISCUPESCU, O. 68 / Pzi: abur și -rez / E: abur + -a] (îvr) 1-2 vtr A (se) aburi (1-2). 3 vt A exala. 4 vt (D. vânt) A adia. 5-6 vtr (Dom; fig; rar) A (se) îmbujora. 7 vt (Arg) A aburi (7). 8 vr (Pfm) A se aburi (8).
5. [CADE] ❍ ABURA (abur, aburez)... = ABURI...
6. [DRAM 2021] abura, (abori), v.i. (înv.) 1. A adia, a sufla lin: „Vântu-i abore, / Poamele-și coce” (Bilțiu, 1996: 88). 2. A respira, a răsufla, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria, 2001: 112). – Din abur (MDA).
7. [DRAM 2015] abura, (abori), vb. intranz. – (înv.) 1. A adia, a sufla lin: „Vântu-i abore, / Poamele-și coce” (Bilțiu, 1996: 88). 2. A respira, a răsufla, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria, 2001: 112). – Din abur (MDA).
8. [DRAM] abura, (abori), vb. intranz. – 1. A adia: „Vântu-i abore, / Poamele-și coce” (Bilțiu 1996: 88). 2. A respira, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria 2001: 112). – Din abur (cuv. autohton, cf. alb. avull) + -a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL