1. [DEX '09] ABSTRAGE, abstrag, vb. III. Tranz. A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage).
2. [MDA2] abstrage vt [At: DA / Pzi: abstrag / E: fr abstraire după trage] (C.i. părți, însușiri izolate etc.) 1 A desprinde de întreg. 2 A judeca izolat.
3. [CADE] *ABSTRAGE (-ag) vb. tr. 🦉 A considera în mod izolat numai o parte, numai o singură însușire a unui obiect, fără a ținea seamă de celelalte: pentru această problemă, trebue să abstragem însușirile fizice ale corpului [lat. abstrahere, modificat după a t r a g e, cu accepțiunile fr. abstr a i r e].
4. [DEX '98] ABSTRAGE, abstrag, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage).
5. [DLRLC] ABSTRAGE, abstrag, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde dintr-un complex; a lua în considerare în mod izolat, făcînd abstracție de rest. Mai mulți factori fiind legați împreună și influențîndu-se unul de altul, noi, pentru a analiza, abstragem un singur factor, ca să-i arătăm însemnătatea relativă. GHEREA, ST. CR. I 124.
6. [DLRM] ABSTRAGE, abstrag, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde dintr-un complex; a lua în considerare în mod izolat, făcînd abstracție de rest. – Fr. abstraire (după trage).
7. [DN] ABSTRAGE vb. III tr. A judeca, a considera izolat, a desprinde dintr-un context. [< lat. abstrahere, cf. fr. abstraire, după trage].
8. [MDN '00] abstrage vb. I. tr. a efectua o abstractizare. II. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare. (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
9. [Șăineanu, ed. VI] abstrage v. a considera numai unul din caracterele obiectului în afară de celelalte.
10. [Scriban] *abstrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. ábs-traho, -tráhere, după trag). Fac abstracțiune: să abstragem faptu cutare, să abstragem că părțile nu-s egale.
11. [DOOM 3] abstrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abstrag, 3 sg. abstrage, imperf. 1 abstrăgeam; conj. prez. 1 sg. să abstrag, 3 să abstragă; ger. abstrăgând; part. abstras
12. [DOOM 2] abstrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abstrag, imperf. 3 sg. abstrăgea; part. abstras
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL