1. [DEX '09] ABSTRACȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiune s. f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.
2. [MDA2] abstracție sf [At: MAIORESCU, D. I, 47 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr abstraction, lat abstractio, -onis] 1 Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării. 2 (Ccr) Lucru abstract (1). 3 (Îe) A face ~ de ceva A nu lua în considerare Si: a ignora.
3. [DLRLC] ABSTRACȚIE, abstracții, s. f. 1. Abstractizare. ◊ Expr. A face abstracție de... = a ignora, a lăsa la o parte, a nu lua în considerare. 2. Lucru abstract. Ce spui d-ta este o pură abstracție. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: abstracțiune s. f.
4. [DLRM] ABSTRACȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiune s. f.] – Fr. abstraction (lat. lit. abstractio, -onis).
5. [DN] ABSTRACȚIE s.f. (Fil.) Rezultatul procesului de abstractizare (noțiune, concept, categorie). ◊ A face abstracție de = a ignora, a nu lua în considerare. ♦ Lucru abstract. [Gen. -iei, var. abstracțiune s.f. / cf. fr. abstraction, germ. Abstraktion, lat. abstractio].
6. [MDN '00] abstracție s. f. 1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare. 2. abstractizare. ◊ a face ~ de = a nu lua în considerare. (< fr. abstraction, lat. abstractio)
7. [DLRC] abstracție, abstracții s.f. Abstractizare; rezultatul abstractizării.
8. [DEX '09] ABSTRACȚIUNE s. f. v. abstracție.
9. [MDA2] abstracțiune sf vz abstracție
10. [CADE] *ABSTRACȚIUNE, *ABSTRACȚIE sf. 1 Faptul de a înlătura cu gîndul elementele străine obiectului de care ne ocupăm; a face ~ (de ceva), a nu se gîndi pentru moment, a lăsa la o parte, a nu pomeni, a nu ținea seamă, a socoti ca și cînd nar exista ¶ 2 🦉 Operațiune a spiritului care consideră în mod izolat o parte numai, o singură însușire a unui obiect, fără a ținea seamă de celelalte; rezultatul acestei acțiuni: minte aplecată spre abstracțiuni [fr. < lat.].
11. [DN] ABSTRACȚIUNE s.f. v. abstracție.
12. [Șăineanu, ed. VI] abstracți(un)e f. 1. fapta de a abstrage și rezultatul ei: lucrul abstras, care n’are altă realitate decât în spiritul nostru: fac abstracțiune de, nu țin seamă de...; 2. operațiunea spiritului care separă ceeace este unit în realitate: ex. a considera coloarea unei flori în afară de forma sau de mirosul ei.
13. [Scriban] *abstracțiúne f. (lat. abstráctio, -ónis). f. Operațiunea pin care izolăm în minte lucruri unite: Descartes, făcînd abstracțiune de faimoasa sa sistemă a vîrtejurilor, a fost un mare filosof. Pl. Preocupațiunĭ, visărĭ: e în abstracțiunĭ continue. A face abstracțiune de ceva, a nu considera ceva. – Și -ácție.
14. [DOOM 3] abstracție/abstracțiune (desp. -ți-u-) s. f., art. abstracția (desp. -ți-a) / abstracțiunea, g.-d. art. abstracției/abstracțiunii; pl. abstracții/abstracțiuni, art. abstracțiile (desp. -ți-i-) / abstracțiunile (dar numai: a face abstracție)
15. [DOOM 2] abstracție (-ți-e) / (lucru abstract) abstracțiune (-ți-u-) (dar numai: a face abstracție) s. f., art. abstracția (-ți-a) / abstracțiunea, g.-d. art. abstracției / abstracțiunii; pl. abstracții / abstracțiuni, art. abstracțiile (-ți-i-) / abstracțiunile
16. [MDO] abstracție
17. [DOOM 2] abstracțiune v. abstracție
18. [DERC] ABSTRACȚIE (ABSTRACȚIUNE) A face abstracție de… = A nu lua în considerare, a nu ține seama de…, a renunța la…: Căci, abstracție făcând de la milioanele de bani […] mai rămâne în paharul destul de amar băut pân-acum drojdia asigurărilor formale din declararea de recunoaștere […] (MIHAI EMINESCU) Însă celui care vorbește în public despre o carte de maxime a unui contemporan în viață, i se impune, credem, să facă abstracție de acest caracter liric al maximei […] (PAUL ZARIFOPOL)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL