Definiție "reticență"

Reticență (substantiv feminin) – atitudine de reținere sau ezitare în a spune ceva, a face ceva ori a se exprima liber; lipsă de deschidere, prudență sau rezervă.

Sensuri uzuale:

  1. Rezervă în exprimare, în manifestarea sentimentelor sau opiniilor.
  2. Ezitare sau neîncredere față de o situație, propunere sau persoană.

Exemple de folosință:

  1. „A răspuns cu reticență la întrebările jurnaliștilor.”

  2. „Reticența lui față de proiectul nou era evidentă.”

  3. „Inițial, a arătat reticență, dar apoi a acceptat invitația.”

  4. „Mulți părinți manifestă reticență în a folosi noile tehnologii educaționale.”

Alte articole interesante...

1. [MDA2] însulițătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 25/2 / Pl: ~ri / E: insulița […]
1. [DEX '09] ÎNSUMA, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde. […]
1. [DEX '09] ÎNSUMARE, însumări, s. f. Acțiunea de a însuma și rezultatul ei. – […]
1. [MDA2] însumat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: însuma] […]
1. [MDA2] însumativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 […]
1. [MDA2] însumeți vr [At: DENSUSIANU, Ț. H. 321 / Pzi: -țese / E: nct] […]
[Scriban] însumúț, V. sumuț. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [MDA2] sumuț sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~uri / E: pvb sumuța] (Mol; […]
Copyright 2025 © Explicativ.ro