"Monorimă" este un termen utilizat în poezie și se referă la o formă poetică în care toate versurile unei poezii au aceeași rimă.
Exemple de folosință a termenului "monorimă":
- "Sub clar de lună, în noapte adâncă, Își duc pașii tăcuți umbrele rămase, Pe străzi pustii și-n lumea stătută, Visează întunecatul pământ de rădăcini."
- "Pe crestele muntelui, vântul suspină, Coboară în văi, în hăuri adânci, Prin codri tăcuți și-n râuri cristaline, Plutește pădurea, în lumea fără granițe."
- "În grădină, sub soare, florile răsar, Își deschid petalele, în culori splendide, În dansul lor ușor, sub cerul senin, Păsările cântă, în armonie tainică."
Aceste exemple ilustrează utilizarea termenului "monorimă" în poezie, unde toate versurile prezintă aceeași rimă, contribuind la coeziunea și ritmul poeziei.