Miazanoapte este un termen folosit in poezia traditonala romaneasca si se refera la momentul care occura intre amurg si miezul noptii. In poezie, este momentul intre struggles si painea unei persoane. Simbolizeaza starea de trancie interioara, precum si starea in care oamenii se relaxeaza in preajma miezului noptii si simt o conexiune profunda cu lumea si universului din jurul lor.

Iata cateva exemple de folosire ale acestui termen in poezie:

• „Sub lumina miazanoaptea mea,/ Cand ulita-s ca-ntr-o prapastie care tacea/ Si apa-n lacuri, parca arin-gust de miere/ M-ai surprins cu zambetul tau si cu calea ta…” -George Bacovia, Miazanoaptea
• „In voie amintirile/ E ziua si-e miazanoapte,/ C DE-ntre noi/ O mare atata..” -Gelu Vlașin, Decembrie
• „Miez de noapte, miazanoapte/ Oameni printre talazuri/ Amintind de tine si zile vechi.” -Mihai Eminescu, Miez de noapte

Foarte des, poeții folosesc termenul "miazanoapte" pentru a descrie sensationale intangibile si trăiri tainice ale spiritului uman.