Inocența se referă la faptul de a fi nevinovat sau neprihănit. Se bazează pe ideea că o persoană sau obiect nu au intentat nașterea sau au fost implicați în motivul pentru care au ajuns într-o anumită situație. Inocența poate fi simțită, văzută sau presupusă, dar în orice caz, se referă la starea unei persoane sau obiect, în care nu sunt prezente motive prea consistente pentru vinovăție.

Exemple de folosire a termenului „inocență” includ:

1. Copilul a privit în cameră cu ochii mari și inocența se citea pe fața lui.
2. Această înfățișare de inocență îl face pe omul de afaceri mai credibil.
3. Examinarea acestei afirmații se poate face prin presupunerea că se face din inocență.
4. Redeschiderea cazului prezintă încă ocazia de a demonstra inocența persoanei acuzate.