Beizadea este un termen vechi din română, în general tradus în engleză ca „progenitură” sau „urmaș”. În esență, este un termen folosit pentru a se referi la copiii, nepoții și strănepoții unui membru masculin al unei familii. Tradițional, beizadea a avut un rol important în familii deoarece avea portfolio finalului cohortei atât funcții spirituale, cât și adevărata avere care era conectată cu ceilalți membri ai familiei.
Exemplele de folosire a termenului pot fi văzute în experiența zilnică a poporului român. De exemplu, în mediul rural românesc ancestral, tăimile pământului și mosteniri de familie erau înmânate beizadei. Dacă un membru masculin al familiei nu se mărita sau se mărita târziu, starea și proprietățile familiei ar fi fost picate pe capul nepoților sau al vărului cel mai apropiat, dându-i acestuia numele de beizade.
În plus, termenul „beizadea” mai poate fi folosit pentru a se referi la toate nepoții unui membru numeros al unei familii. De exemplu, o vorbă din Moldova, „Când s-o strâns beizadea, vin și ursarii!” înseamnă că erau atât de mulți nepoți că nu ai fi putut număra.