Termenul „creanță” se referă la un drept pe care o persoană (fizică sau juridică) îl are asupra unei alte persoane (debitor) de a primi o sumă de bani sau o altă prestație, conform unui contract sau altui act juridic. Practic, creanța reprezintă o obligație financiară pe care debitorul o are față de creditor.
Exemple de folosință:
- Finanțe: „Compania a vândut creanțele sale către o firmă de colectare, pentru a-și recupera mai rapid banii.”
- Juridic: „Creanța poate fi executată silit dacă debitorul nu își îndeplinește obligațiile de plată.”
- Contabilitate: „La sfârșitul anului fiscal, firma avea creanțe în valoare de 100.000 de lei, care urmau să fie încasate în anul următor.”
- Faliment: „În cazul falimentului, creditorii își depun creanțele la masa credală pentru a încerca să recupereze o parte din datorii.”
- Contract: „Contractul de împrumut stipulează clar termenii și condițiile creanței, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere.”
Aceste exemple ilustrează utilizarea termenului „creanță” în diverse contexte financiare și juridice, subliniind ideea de datorie sau obligație pe care un debitor o are față de un creditor.
