Termenul „consonanță” are mai multe sensuri, în funcție de context.
Definiția termenului „consonanță”:
- În muzică:
- Consonanță se referă la acordul armonios al două sau mai multe sunete care sunt plăcute la auz și care au frecvențe care se completează reciproc.
- În lingvistică:
- Consonanță desemnează sunetele consonantice ale unei limbi, spre deosebire de vocale. În acest context, se referă la calitatea și utilizarea consoanelor în vorbire și în scris.
- În figurat:
- Consonanță poate descrie o armonie sau o compatibilitate între idei, sentimente sau acțiuni care se potrivesc bine împreună.
Exemple de folosință în propoziții:
- În muzică:
- „Consonanțele din acest acord sunt plăcute și creează o senzație de calm și echilibru în melodie.”
- „Compozitorul a folosit mai multe consonanțe pentru a adăuga profunzime și emoție piesei sale.”
- În lingvistică:
- „Analiza fonologică a cuvântului a dezvăluit cum consoanele contribuie la ritmul și structura acestuia.”
- „Studiul consoanelor și al vocalei ajută la înțelegerea pronunției și a accentului în diferite limbi.”
- În figurat:
- „Planurile lor pentru dezvoltarea proiectului au fost în perfectă consonanță, ceea ce a condus la o colaborare eficientă.”
- „Ideile exprimate în discurs erau în consonanță cu valorile organizației și au fost bine primite de public.”
În aceste exemple, „consonanță” este utilizat pentru a descrie atât armonia în muzică, cât și utilizarea consoanelor în limbi și compatibilitatea ideilor în contexte mai abstracte.