Absorbanta specifica, cunoscuta drept absorbtia molara este constanta definita prin expresia matematica Lamber-Beer. Aceasta poate fi cunoscuta sub mai multe denumiri:

• extinctie specifica;
• coeficient de atenuare molara;
• coeficient Bunsen.

Unele materiale stiintifice fac referire si la alte denumiri, astfel, a devenit o mare sursa de confuzie pentru multi.

Absorbanta specifica indica gradul de absorbtie al lumini intr-un amestec chimic.

Ecuatia absorbtiei specifice este in felul urmator:

A = εbc

• A reprezinta absorbanta solutiei pe o lungine de unda definita;
• b este lungimea celulei in care se afla proba ce urmeaza sa fie analizata;
• c reprezinta concentratia probei absorbante;
• ε este absorbanta specifica.

Lungimea de unda pe care se realizeaza absorbanta solutiei este notata cu λ. Aceasta este exprimata in nanometri si da valoare constantei ε. In cazul in care valoarea lui λ se schimba (in cazul in care se masoara absorbanta cu ajutorul luminilor provenite din alte energii), valoarea absorbtiei specifice se schimba, astfel atingand o valoare minima sau maxima.