Dintre "tango" și "tangou", ambele forme sunt acceptate în limba română, dar fiecare cu niște particularități:
- "tango"
- Este forma originală a cuvântului, preluată direct din spaniolă. Este adesea folosită în contexte internaționale și este recunoscută pe plan global.
- Semnificație: un stil de dans și muzică originar din Argentina și Uruguay, popular pe plan mondial.
- Exemple:
- "Am dansat tango la petrecerea de ieri."
- "Îmi place să ascult muzică de tango."
- "tangou"
- Este forma românizată a cuvântului, adaptată conform regulilor fonetice și ortografice ale limbii române.
- Semnificație: la fel ca în cazul formei "tango", se referă la stilul de dans și muzică.
- Exemple:
- "Am participat la un curs de tangou."
- "Melodia aceea de tangou este foarte cunoscută în România."
Ambele forme sunt corecte, dar "tango" este mai frecvent folosit în contexte internaționale, în timp ce "tangou" este o adaptare la limba română și poate fi întâlnită în texte românești. Alegerea între cele două depinde de contextul și de audiența la care se adresează textul.
