În limba română, în cazul unor titluri sau funcții, se pot folosi cratimele pentru a arăta o relație strânsă între două cuvinte.

1. "prim-procuror"
   • Utilizarea cratimei în acest caz sugerează că cele două cuvinte formează o unitate semantică strânsă, adică o funcție sau titlu specific.
   • Este forma preferabilă în contexte formale, legale sau administrative.
2. "prim procuror"
   • Această formă, deși înțeleasă, poate lăsa loc pentru ambiguitate sau poate fi interpretată ca două cuvinte care funcționează independent unul de celălalt.

În general, forma cu cratimă ("prim-procuror") este cea recomandată pentru a indica clar că este vorba despre o funcție sau un titlu specific, și nu doar despre un "procuror" care este "prim" într-un anumit context. Utilizarea cratimei ajută la evitarea ambiguităților și la menținerea clarității în text.