Forma corectă este "bun-simț." Iată mai multe informații despre aceste două variante:
Bun-simț (cu cratimă sau liniuță între "bun" și "simț") este forma corectă și folosită în limba română. Acest termen se referă la capacitatea unei persoane de a judeca și de a acționa în mod rațional și corect, în conformitate cu normele sociale și morale. Este un principiu important al comportamentului și al eticii umane.
Bunsimț (fără cratimă sau liniuță) este o formă incorectă în limba română. Nu este utilizată în mod obișnuit în limba română standard. Forma corectă și acceptată este "bun-simț," cu cratimă sau liniuță între "bun" și "simț."
În concluzie, forma corectă este "bun-simț," care se utilizează pentru a se referi la capacitatea de a judeca și de a acționa în mod rațional și corect, în timp ce "bunsimț" (fără cratimă sau liniuță) nu este corect și nu este utilizat în limba română standard.
