Forța gravitatională este o forță fundamentală din fizică, responsabilă de atracția reciprocă dintre obiecte cu masă. Această forță are o influență semnificativă asupra mișcării și structurii sistemelor astronomice, precum planetele, stelele, galaxiile și alte corpuri cerești.
Teoria gravitației a fost formulată pentru prima dată de către Isaac Newton în secolul al XVII-lea și este exprimată prin Legea universală a gravitației. Aceasta afirmă că orice două obiecte cu masă au o forță atracțională între ele, iar magnitudinea acestei forțe este direct proporțională cu produsul maselor obiectelor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele. Forma matematică a legii gravitației lui Newton este:
În această formulă, reprezintă forța gravitatională dintre cele două obiecte, 1 și 2 sunt masele celor două obiecte, este distanța dintre centrele lor, iar este constanta gravitațională.
Constanta gravitațională este o valoare fundamentală a naturii și indică intensitatea forței gravitaționale. Valoarea sa este aproximativ 6.67430×10−11 m³ kg^(-1) s^(-2).
Un exemplu obișnuit al forței gravitaționale este atracția dintre Pământ și obiectele de pe suprafața sa, determinând ca obiectele să cadă spre centrul Pământului. De asemenea, forța gravitațională menține planetele în orbită în jurul stelelor, menține stelele în galaxii și joacă un rol crucial în structura Universului pe scară mare.