Diferența dintre Biroul de Credit și Centrala Riscurilor Bancare (CRB) constă în scopul și funcționarea fiecărei instituții, precum și în modul în care acestea gestionează informațiile despre riscul de credit al persoanelor fizice și juridice. Ambele instituții sunt esențiale în evaluarea riscurilor financiare, însă ele funcționează diferit și au roluri distincte în sistemul bancar.
Biroul de Credit este o instituție privată, specializată în colectarea, stocarea și furnizarea de informații despre istoricul de credit al persoanelor fizice. Biroul de Credit colaborează cu băncile și alte instituții financiare, cum ar fi IFN-urile (instituții financiare nebancare), care transmit date despre clienți atunci când aceștia accesează un credit sau un produs de finanțare. Informațiile colectate includ detalii despre împrumuturi anterioare, întârzierile la plata ratelor, refinanțările sau sumele restante. Scopul principal al Biroului de Credit este de a oferi instituțiilor financiare o imagine asupra comportamentului financiar al persoanelor fizice, facilitând evaluarea riscului de neplată. Astfel, înainte de acordarea unui nou credit, băncile consultă datele din Biroul de Credit pentru a vedea istoricul de credit al clientului și a decide dacă acesta prezintă un risc ridicat de neplată.
Biroul de Credit nu face evaluări proprii asupra solvabilității clientului, ci doar furnizează datele stocate pe baza cărora instituțiile financiare pot calcula un scor de credit. Acest scor este o evaluare numerică a comportamentului de credit al persoanei, iar un scor mai mic poate indica un istoric de întârzieri sau dificultăți de plată. Astfel, rolul Biroului de Credit este de a centraliza și furniza informații pentru o evaluare mai eficientă a riscului individual de credit.
Centrala Riscurilor Bancare (CRB), pe de altă parte, este o structură care funcționează sub autoritatea Băncii Naționale a României (BNR). CRB colectează și centralizează informații despre expunerile financiare ale persoanelor fizice și juridice, însă într-un mod mai amplu și cu un focus mai mare pe instituțiile bancare. Spre deosebire de Biroul de Credit, CRB gestionează date privind expuneri mai mari, și anume cele ce depășesc pragul de 20.000 de lei. Acest lucru înseamnă că CRB urmărește creditele mari acordate atât persoanelor fizice, cât și companiilor, raportând despre eventualele riscuri sistemice și despre clienții care pot afecta stabilitatea întregului sistem financiar.
CRB centralizează date din partea tuturor băncilor din România și a instituțiilor financiare nebancare care au semnificative expuneri de credit. Aceste informații sunt puse la dispoziția instituțiilor financiare pentru o imagine mai clară asupra gradului de îndatorare a unui client, incluzând informații despre situația financiară generală a acestuia și despre obligațiile mari de plată. De asemenea, CRB are rolul de a analiza și de a raporta periodic către BNR situația riscurilor bancare și ale instituțiilor nebancare, contribuind astfel la identificarea timpurie a potențialelor probleme financiare care ar putea afecta stabilitatea financiară a țării.
Principalele diferențe între Biroul de Credit și Centrala Riscurilor Bancare se pot rezuma astfel:
În concluzie, atât Biroul de Credit, cât și Centrala Riscurilor Bancare au roluri complementare în asigurarea stabilității financiare, deși operează pe baze diferite. Biroul de Credit oferă date pentru analiza riscurilor individuale ale persoanelor fizice, iar CRB monitorizează riscurile mai mari, la nivel de sistem, asigurând astfel transparența și stabilitatea sectorului financiar din România.
