Definitii

1. [Scriban] teteĭneásă, V. tătineasă. 2. [Scriban] tătineásă f., pl. ese (cp. cu vsl. tatinŭ, […]

1. [DEX '09] TETERIST, teteriști, s. m. (Rar) Soldat în termen care, în baza absolvirii […]

1. [DEX '09] TETIERĂ, tetiere, s. f. Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pe […]

1. [DEX '09] TETINĂ, tetine, s. f. Biberon. – Din fr. tétine. 2. [MDA2] tetină […]

1. [MDA2] tetiușă sf [At: SCURTU, T. 142 / Pl: ? / E: ns cf […]

[MDN '00] TETRAALCOOL s. m. corp chimic cu patru funcții alcool. (< fr. tétralcool) Sursă: […]

[MDN '00] TETRAATOMIC, -Ă adj. (despre molecule) din patru atomi. (< fr. tétratomique) Sursă: DEX […]

1. [MDA2] tetrabromură sf [At: DN3 / E: fr tétrabromure] Compus chimic conținând patru atomi […]

[MDA2] tetracarbonil sn [At: M. D. ENC. / E: tetra + carbonil] (Chm; îs) ~ […]

1. [DEX '09] TETRACHENĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac […]

1. [MDN '00] TETRACICLIC, -Ă adj. compus din patru cicluri sau verticile florale. (< fr. […]

1. [DEX '09] TETRACICLINĂ s. f. Antibiotic utilizat în tratamentul infecțiilor cu colibacili, virusuri etc. […]

1. [DEX '09] TETRACLORMETAN s. n. (Chim.) Tetraclorură de carbon. – Din fr. tétrachlorméthane, engl. […]

1. [DEX '09] TETRACLORURĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. […]

1. [MDA2] tetracoralier sm [At: DN3 / P: ~li-e~ / Pl: ~i / E: ns […]

1. [DEX '09] TETRACORD, tetracorduri, s. n. 1. (În Antichitate) Liră cu patru coarde. 2. […]

1. [DEX '09] TETRACROMATIC, -Ă, tetracromatici, -ce, adj. În patru culori. – Din engl. tetrachromatic. […]

1. [MDA2] tetracromie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: it tetracromia] 1 Ansamblu […]

1. [DLRLC] TETRAD, tetrade, s. n. (Rusism învechit) Caiet. O biblie întreagă aud că a […]

1. [DEX '09] TETRADACTIL, -Ă, tetradactili, -e, adj. (Zool.) Care are câte patru degete la […]

« 1 … 660 661 662 … 6.551 »