Definitii

[DN] CULMINATIV, -Ă adj. (Liv.) Culminant. [< culmina + -(t)iv]. Sursă: DEX online sub licență […]
1. [DEX '09] CULMINAȚIE, culminații, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. […]
1. [DEX '09] CULMINĂRIȚĂ s. f. (Reg.) Pânză lungă și lată țesută în diferite culori, […]
1. [MDA2] culminațiune sf vz culminație 2. [CADE] * CULMINAȚIUNE, * CULMINAȚIE sf. 💫 Pozițiunea […]
1. [DEX '09] CULMIȘ, culmișuri, s. n. (Pop.) Culme (1). – Culme + suf. -iș. […]
1. [DEX '09] CULMIȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + […]
1. [DEX '09] CULOGLU, culogli, s. m. (Înv.) Soldat pedestru (la turci). – Din tc. […]
1. [DEX '09] CULPABILITATE s. f. Situația unei persoane care a comis un delict; vinovăție. […]
1. [DEX '09] CULPABILIZAT, -Ă, culpabilizați, -te, adj. Care a fost considerat vinovat. – V. […]
1. [DEX '09] CULPAȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. […]
1. [DEX '09] CULPAȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. […]
1. [DEX '09] CULPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Înv.) Care a săvârșit o faptă condamnabilă; […]
1. [MDA2] culteranism sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: sp culteranismo, fr cultéranisme] […]
1. [DEX '09] CULTIC, -Ă, cultici, -ce, adj. (Rar) De cult1. – Cult1 + suf. […]
[DETS] CULTI- „cultivat, domestic”. ◊ L. cultus, us „îngrijire, creștere” > fr. culti-, engl. id. […]
1. [DEX '09] CULTISM, cultisme, s. n. Afectare, bogăție căutată, artificială a stilului. ♦ Greșeală […]
1. [DEX '09] CULTIST, -Ă, cultiști, -ste, adj. Care adoptă cultismul; de cultism. – Din […]
1. [DEX '09] CULTIVA, cultiv, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face […]
1. [DEX '09] CULTIVARE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pământului. […]
1. [DEX '09] CULTIVABIL, -Ă, cultivabili, -e, adj. (Despre pământ și despre plante) Care poate […]
1 … 4.754 4.755 4.756 … 6.576
Copyright 2026 © Explicativ.ro