1. [DEX '09] CULTIVA, cultiv, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.
2. [MDA2] cultiva [At: GHICA, A. 787 / Pzi: cultiv, (înv) ~vez / E: fr cultiver] 1 vt (D. pământ) A face (prin lucrări agricole) să dea roade Si: a lucra. 2-3 vt (D. plante) A semăna și a îngriji ca să se dezvolte și să rodească Si: a crește. 4 vt (Îvr; d. animale) A crește. 5 vt (Fig; complementul e o noțiune abstractă) A face să se dezvolte. 6-7 vt (Fig) A căuta să câștige și să mențină bunăvoința sau prietenia cuiva. 8-9 vtr (Fig) A (se) instrui. 10-11 vtr (Îe) A(-și) ~ spiritul A (se) forma spiritual prin studiu.
3. [CADE] * CULTIVA (-tiv) I. vb. tr. 1 🚜 A lucra pămîntul spre a da roade ¶ 2 A studia cu rîvnă, a se îndeletnici cu: ~ muzica, ~ artele ¶ 3 A perfecționa prin instrucțiune, a desvolta: a-și ~ mintea, spiritul ¶ 4 A întreține relațiuni dese, a vedea mai adesea: a-și ~ prietenii. II. vb. refl. A se instrui, a se perfecționa prin instrucțiune [fr.].
4. [DLRLC] CULTIVA, cultiv, vb. I. 1. Tranz. A lucra pămîntul spre a-l face să dea roade. Suprafețe între 50 și 200 ha vor fi cultivate cu legume. SCÎNTEIA, 1955, nr. 3183. ♦ (Cu privire la plante) A semăna, a planta: și a îngriji să se dezvolte și să dea roade. Cultiva florile cele mai rari și mai frumoase. NEGRUZZI, S. I 73. ◊ Refl. pas. Trebuie să dăm o mare atenție cultivării porumbului de siloz, care se cultivă pe suprafețe întinse în sectorul socialist al agriculturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. Tranz. Fig. (Complementul este un abstract) A ocupa cu rîvnă de ceva, a face să crească, să se dezvolte; a dezvolta. Partidul nostru, clasa noastră muncitoare cultivă dragostea și stima pentru glorioasele tradiții revoluționare ale proletariatului romîn și ale poporului romîn. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 53. Poporul nostru cultivă dragoste și respect față de tradițiile revoluționare, tradițiile glorioase. ale luptelor din februarie 1933. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 74. Cine n-are dor să vază țara sa în fericire... Cultivînd artele păcii pe al său pămînt bogat? ALEXANDRESCU, P. 166. ♦ (Franțuzism) A se ocupa în chip special de cineva sau de ceva, a căuta să capeți sau să întreții bunăvoința, prietenia unei persoane; a simți atracție pentru un scriitor sau o operă, a citi cu interes deosebit. Un călător străin... e încurcat în trebi ce nu-l lasă a cultiva cunoștința locuitorilor. NEGRUZZI, S. I 69. 3. Refl. A se îngriji de dezvoltarea sa intelectuală, a se instrui. Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat ele ocazie și m-am cultivat. IBRĂILEANU, A. 58. Ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. ◊ Tranz. (Cu privire la o persoană sau la facultățile ei) Ați cultivat și ați întărit inima și mintea dv. GHICA, A. 787.
5. [DLRM] CULTIVA, cultiv, vb. I. 1. Tranz. A lucra pămîntul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante și a le îngriji ca să se dezvolte și să dea roade. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu rîvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să cîștige sau să mențină prietenia, bună-voința etc. cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Fr. cultiver (lat. lit. cultivare).
6. [DN] CULTIVA vb. I. tr. A lucra pămîntul pentru a-l face să rodească. ♦ A semăna și a îngriji plante. 2. tr. (fig.) A se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă. 3. refl., tr. A (se) instrui, a (se) educa. [P.i. cultiv, var. cultivi vb. IV. / < fr. cultiver].
7. [MDN '00] CULTIVA vb. I. tr. 1. a lucra pământul pentru a-l face să rodească. ◊ a semăna și a îngriji plante. 2. (fig.) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreține relații bune cu cineva. II. refl., tr. a-(și) îmbogăți spiritul, a (se) instrui, a învăța. (< fr. cultiver, lat. cultivare)
8. [Șăineanu, ed. VI] cultivà v. 1. a lucra pământul spre a-l face mănos; 2. a îngriji mai mult de unele producțiuni ale solului: a cultiva florile; 3. fig. a se ocupa sârguitor: a cultiva artele; 4. a întreține: a cultiva prietenia cuiva.
9. [DN] CULTIVI vb. IV. v. cultiva.
10. [Scriban] *cultív, a -á v. tr. (fr. cultiver, d. mlat. cultivare, cl. cólere, cultum, id.). Îngrijesc, lucrez, mă ocup de: a cultiva pămîntu, pădurile, albinele, știința. Fig. Daŭ atențiune, nu daŭ uĭtăriĭ: a cultiva un prieten, prieteniile.
11. [DOOM 3] cultiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cultiv, 3 cultivă; conj. prez. 1 sg. să cultiv, 3 să cultive
12. [DOOM 2] cultiva (a ~) vb., ind. prez. 3 cultivă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL