Definitii

[DTL] CUVINTE ȘI LUCRURI s. n. + conj. + s. n. (cf. lat. conventus „adunare”, […]
1. [DEX '09] CUVINȚEL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvânt. – Cuvânt + suf. […]
1. [DEX '09] CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Urmat de un […]
1. [DEX '09] COVIȚ interj. (Reg.) Guiț. – Onomatopee. 2. [MDA2] coviț i [At: ALECSANDRI, […]
1. [MDA2] cuvița v vz covița 2. [CADE] ❍ CUVIȚA ... = GUIȚA ...: mascurii […]
1. [DCR2] cuvânt-cheie s. n. Cuvânt de mare importanță ◊ „Cuvântul-cheie al politicii externe franceze […]
1. [DOOM 3] cuvânt-matcă s. n., pl. cuvinte-matcă 2. [DOOM 2] cuvânt-matcă s. n., pl. […]
1. [DCR2] cuvânt-titlu s. n. Cuvânt pus în fața unui articol de dicționar ◊ „Rod […]
1. [DEX '09] CUVÂNT, cuvinte, s. n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă […]
1. [DOOM 3] cuvânt-înainte s. n., pl. cuvinte-înainte 2. [DOOM 2] *cuvânt-înainte s. n., pl. […]
1. [DEX '09] CUVÂNTĂREȚ, -EAȚĂ, cuvântăreți, -e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. […]
1. [DEX '09] CUVÂNTĂTOR, -OARE, cuvântători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care […]
1. [DEX '09] CUVÂNTARE, cuvântări, s. f. Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire […]
1. [DEX '09] CUVÂNTĂREȚ, -EAȚĂ, cuvântăreți, -e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. […]
1. [DEX '09] CUVÂNTĂTOR, -OARE, cuvântători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care […]
[DE] CUXHAVEN [cuxhafən], oraș în N Germaniei (Saxonia inferioară), avanportul Hamburgului, pe țărmul estuarului Elbei; […]
[DE] CUYP [cöip], Albert (1620-1691), pictor olandez. Peisagist, preocupat de sugerarea efectelor variate ale luminii […]
1. [MDA2] cuzacică sf [At: DA / Pl: nct / E: ucr козачка] (Ucm) Cerșetoare. […]
[DE] CUZAPLAC, com. în jud. Sălaj, pe Almaș; 2.399 loc. (1991). Expl. de cărbune brun […]
[DE] CUZCO (CUSCO), oraș în Perú meridional, în M-ții Anzi, la 3.650 m alt.; 255,3 […]
1 … 4.722 4.723 4.724 … 6.576
Copyright 2026 © Explicativ.ro