Definitii

[MDN '00] ALOCENTRISM s. n. tendință de focalizare a interesului personal spre ceilalți, mai mult […]

[Petro-Sedim] alocheme, (engl.= allochem) corpusculi (particule) formați prin precipitare chimică și biochimică în cadrul baz. […]

1. [DN] ALOCHINEZIE s.f. (Biol.) Tulburare constînd în executarea fără voie a unei mișcări în […]

1. [MDN '00] ALOCICLIE s. f. 1. comportare anormală a unui cromozom. 2. grad diferit […]

1. [MDN '00] ALOCOR, -Ă adj. 1. care prezintă alocorie. 2. care polarizează două sau […]

1. [MDN '00] ALOCORIE s. f. răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților […]

1. [DEX '09] ALOCROMATIC, -Ă, alocromatici, -ce, adj. Care prezintă alocromatism. – Din germ. allochromatisch. […]

1. [DEX '09] ALOCROMATISM s. n. Proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în […]

1. [MDN '00] ALOCROMAZIE s. f. 1. modificare a colorației pielii. 2. (poligr.) percepere incorectă […]

1. [MDN '00] ALOCRONIC, -Ă adj. care se produce în timpuri diferite. (< fr. allochronique) […]

1. [DEX '09] ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) În unele locuri, pe ici […]

1. [DEX '09] ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) În unele locuri, pe ici […]

1. [MDN '00] ALOCUTIV, -Ă adj. cu caracter de alocuțiune. (< alocuț/iune/ + -iv) 2. […]

1. [MDN '00] ALOCUTOR s. m. vorbitor. (< it. allocutore) 2. [DGSSL] ALOCUTOR Unul dintre […]

1. [DEX '09] ALOCUȚIUNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. […]

1. [DEX '09] ALOCUȚIUNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. […]

1. [DEX '09] ALODIAL, -Ă, alodiali, -e, adj. Care aparține alodiului, care se referă la […]

1. [DN] ALODIALISM s.n. (Ist.) Alodialitate. [< fr. allodialisme]. 2. [MDN '00] ALODIALISM s. n. […]

1. [DN] ALODIALITATE s.f. (Ist.) Formă de proprietate feudală, bazată pe alodiu; alodialism. [Cf. fr. […]

1. [DEX '09] ALODIU, alodii, s. n. (În Evul Mediu, în Apusul și Centrul Europei) […]

« 1 … 3.823 3.824 3.825 … 4.268 »