1. [DEX '09] FĂLCEA, fălcele, s. f. Fiecare dintre: a) cele două tălpi ale saniei; b) cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut; c) cele două scândurele între care intră limba meliței; d) stinghiile de lemn care leagă între ele scândurile care formează fundul carului; e) cele două stinghii laterale ale cârceiei carului prin care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi); f) cele două brațe de lemn ale piscului (la car); g) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier. – Falcă + suf. -ea.
2. [MDA2] fălcea sf [At: I. IONESCU, C. 115 / Pl: ~ele / E: falcă + -ea] (Mpl) 1 Fiecare dintre cele două tălpi ale săniei Si: falcă (13). 2 Fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut Si: fofează (5), lopățea, mână, mănușă, spetează. 3 Fiecare dintre cele două scândurele între care intră limba meliței. 4 (La car) Falcă (12). 5 Fiecare dintre stinghiile de lemn care fixează scândurile ce formează fundul carului Si: chingă (27), curmeziș (16), spetează. 6 (Reg; la carul cu patru boi) Fiecare dintre cele două stinghii laterale care formează partea de sus și de jos a cârceii de la tânjală. 7 Fiecare dintre cele două speteze înfipte în oblâncurile samarului. 8 Fiecare dintre cele două benzi de piele care trec pe la fălcile calului și susțin zăbala. 9 (Ari) Fiecare dintre cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier.
3. [CADE] FĂLCEA, mai adesea pl. FĂLCELE sf. 1 🔧 Tălpile cu care alunecă sania pe zăpadă (👉 SANIE) ¶ 2 🔧 Stinghiile de lemn, numite și „chingi”, „speteze” sau „curmezișuri” care leagă între ele blănile ce alcătuesc fundul sau scoarțele carului ¶ 3 🔧 Bucățile de lemn numite și „lopățele” sau „fofeze” care alcătuesc partea de sus și de jos a cîrceiei de la tînjala unui car ¶ 4 ⛓ Cele două brațe numite și „mîini”, „mînuși”, „fofeze” etc. la vatalele de la războiu ¶ 5 ⛓ Scîndurelele între care intră limba meliței sau melițoiului ¶ 6 Spetezele paralele înfipte în oblîncurile samarului (👉 SAMAR) ¶ 7 Partea căpăstrului sau căpețelei ce trece pe la fălcile calului; la capătul de jos al fălcelelor se încătărămează zăbala (👉 🖼 831) [falcă].
4. [DLRLC] FĂLCEA, fălcele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două tălpi pe care alunecă sania pe zăpadă. 2. Fiecare dintre cele două brațe ale vătalelor de la războiul de țesut. 3. Fiecare dintre cele două scîndurele între care intră limba meliței. 4. Fiecare dintre stinghiile de lemn care leagă între ele blănile care formează fundul carului. 5. Fiecare dintre cele două stinghii laterale ale cîrceiei prin care se leagă tînjala de proțap (cînd se înjugă patru boi la car). 6. (Artilerie) Fiecare dintre cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau obuzier.
5. [DLRM] FĂLCEA, fălcele, s. f. Fiecare dintre: a) cele două tălpi pe care alunecă sania pe zăpadă; b) cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut; c) cele două scîndurile între care intră limba meliței; d) stinghiile de lemn care leagă între ele scîndurile care formează fundul carului; e) cele două stinghii laterale ale circeiei, prin care se leagă tînjala de proțap (cînd se înjugă patru boi la car); f) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier. – Din falcă + suf. -ea.
6. [Șăineanu, ed. VI] fălceà f. 1. talpă de răzimat: fălcea de sanie; 2. pl. Mold. lopățelele vatalelor; 3. piscul carului. [V. falcă].
7. [Scriban] fălceá f., pl. ele (lat. falcella, dim. d. falx, coasă. V. falcă). Talpă de sanie. Fiecare din cele doŭă părțĭ care compun afetu tunuluĭ. Scîndurelele între care intră limba melițeĭ.
8. [DOOM 3] fălcea s. f., art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele
9. [DOOM 2] fălcea s. f., art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele, art. fălcelele
10. [DRAM 2021] fălcéa, fălcele, s.f. Stinghia de lemn laterală (la porțile maramureșene): „Vranița-i cu doi stâlti, cu niște fălcele” (ALRRM, 1971, h. 259). – Din falcă + suf. -ea (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL