Definitii

1. [DEX '09] ELENISTIC, -Ă, elenistici, -ce, adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. – […]

1. [DEX '96] IARBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale […]

[Mitologic] Helenus, fiul lui Priamus, regele Troiei, și al Hecubei. Ca și sora sa, Cassandra, […]

[DEX '98] PIPIRIGUȚ, pipiriguți, s. m. Mică plantă erbacee cu rizomul târâtor și cu tulpina […]

1. [MDA2] helepol sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr hélépole, lat helepolis] […]

1. [DEX '09] HELEȘTEU, heleșteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru […]

1. [DEX '09] HELGE, helgi, s. f. (Zool.; reg.) Hermină. ◊ Expr. Alb ca (sau […]

1. [DEX '09] HELIAC, -Ă, heliaci, -ce, adj. (Livr.; despre aștri) Care răsare sau apune […]

[Mitologic] Heliades, fiicele lui Helios și ale Clymenei și surorile lui Phaëthon. Cînd Phaëthon a […]

[MDN '00] HELIADISM s. n. atitudine creatoare în cultura și literatura română modernă, caracterizată prin […]

[MDN '00] HELIAIA s. f. (ant.) tribunal popular în Atena, constituit dintr-un mare număr de […]

1. [DEX '09] HELIANT, helianți, s. m. (Livr.) Floarea-soarelui (Helianthus annuus). [Pr.: -li-ant] – Din […]

1. [DLRM] MĂLĂOI, mălăoi, s. m. Numele a doi arbuști care cresc pe stînci și […]

1. [DEX '09] HELIANTINĂ s. f. (Chim.) Metiloranj. [Pr.: -li-an-] – Din fr. hélianthine. 2. […]

[DE] HELIASTRÉA s. f. Gen de celenterate hexacoraliere coloniale, cu scheletul calcaros; a apărut în […]

1. [DEX '98] SIMINOC, siminoci, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, […]

1. [MDN '00] HELICI- elem. „melc”. (< fr. hélici-, cf. gr. helix, -icis, spirală) 2. […]

[MDN '00] HELICICULTOR, -OARE s. m. f. cel care se ocupă cu helicicultura. (< fr. […]

1. [MDN '00] HELICICULTURĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea melcilor. […]

1. [MDA2] helicid sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr hélicide] Substanță folosită […]

« 1 … 3.638 3.639 3.640 … 6.576 »