Definitii

1. [DEX '09] ABSINT, (2) absinturi, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, […]

[DEX '98] PELIN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee […]

[MDN '00] absintină s. f. substanță specifică din frunze de absint. (< fr. absinthin) Sursă: […]

1. [DN] ABSINTISM s.n. Intoxicație cu absint. [< fr. absinthisme]. 2. [MDN '00] absintism s. […]

1. [DN] ABSOLUITATE s.f. Caracterul a ceea ce este absolut. [Pron. -lu-i-. / < fr. […]

[Scriban] *absolutaménte adv. (fr. absolument, it. assolutamente). Într’un mod absolut. Sursă: DEX online sub licență […]

1. [DEX '09] ABSOLUTISM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui […]

1. [DEX '09] ABSOLUTIST, -Ă, absolutiști, -ste, adj. Care aparține absolutismului, privitor la absolutism, bazat […]

1. [DEX '09] ABSOLUTIZA, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt […]

1. [DEX '09] ABSOLUTIZARE, absolutizări, s. f. Acțiunea de a absolutiza și rezultatul ei. – […]

1. [DEX '09] ABSOLUTIZA, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt […]

1. [DEX '09] ABSOLUȚIUNE, absoluțiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când […]

1. [DEX '09] ABSOLUȚIUNE, absoluțiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când […]

1. [MDA2] absolva vi [At: DA / Pzi: ~esc / E: absolvi css] 1-4 (Îvr) […]

1. [DEX '09] ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat […]

[Scriban] *absolutízm n., pl. e (d. absolut). Teorie saŭ practică a unei autorități absolute (fără […]

1. [DEX '09] ABSOLUTORIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. (Jur.) Care absolvă, care […]

1. [DEX '09] ABSOLVENȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme […]

1. [MDA2] absolvit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: absolvi] 1-3 Absolvire […]

[MDN '00] absorbabil, -ă, adj. (chim.) care poate fi absorbit. (< fr. absorbable) Sursă: DEX […]

« 1 … 2.341 2.342 2.343 … 2.703 »