1. [DEX '09] OSTENTATIV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ.
2. [MDA2] ostentativ, ~ă [At: MAIORESCU, D. II, 4 / Pl: ~i, ~e / E: ger ostentativ, it ostentativo] 1-2 a, av (Făcut) cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca Si: demonstrativ, provocator, (rar) ostentatoriu.
3. [CADE] *OSTENTATIV adj. Care face ceva cu ostentațiune [it.].
4. [DLRLC] OSTENTATIV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator. Un hol-birou aranjat cu îngrijire, fără luxul ostentativ al interioarelor burgheze. BARANGA, I. 151. ♦ (Adverbial) Slujitorii erau înarmați pînă în dinți și arătau ostentativ străinului obrazuri încruntate. SADOVEANU, Z. C. 277.
5. [DN] OSTENTATIV, -Ă adj. Făcut cu ostentație; provocator; ostentatoriu. [Cf. germ. ostentativ, it. ostentativo, fr. ostentatif].
6. [MDN '00] OSTENTATIV, -Ă adj. cu ostentație; provocator; ostentatoriu. (< germ. ostentativ, it. ostentativo)
7. [Scriban] *ostentatív, -ă adj. (format d. lat. ostentatus, arătat, d. ostentare, a tot arăta, frecŭentativu d. osténdere, a arăta. V. tind). Făcut cu ostentațiune, demonstrativ: plecare ostentativă. Adv. Cu ostentațiune: a pleca ostentativ.
8. [CADE] *OSTENSIBIL adj. 1 Ce poate fi arătat ¶ 2 Vădit, învederat, fățiș [fr.].
9. [Scriban] *ostensíbil, -ă adj. (fr. ostensible, cuv. de formațiune greșită în locu vechĭuluĭ ostensif). Răŭ zis îld. ostentativ.
10. [DOOM 3] ostentativ adj. m., pl. ostentativi; f. ostentativă, pl. ostentative
11. [DOOM 2] ostentativ adj. m., pl. ostentativi; f. ostentativă, pl. ostentative
12. [DE] AD OSTENTATIONEM (lat.) cu fală; cu mândrie; în mod ostentativ – A face un lucru ad ostentationem.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL