Definitii

[MDN '00] TRITURANT, -Ă adj. (anat.) față ~ă = suprafața unui dinte care efectuează masticația. […]

1. [DEX '09] TRITURA, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule […]

[MDN '00] TRITURATOR, -OARE adj., s. m. (organ anatomic etc.) pentru triturare. (< fr. triturateur) […]

[MDN '00] TRITURAȚIE s. f. triturare. (< fr. trituration, lat. trituratio) Sursă: DEX online sub […]

1. [MDA2] tritănă sf [At: A III, 18 / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) […]

1. [DEX '09] TRIUMF, triumfuri, s. n. 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii […]

1. [DEX '09] TRIUMFA, triumf, vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a […]

1. [DEX '09] TRIUMFAL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce […]

[MDN '00] triumfalism s. n. Atitudine de încredere exagerată în sine însuși, în propriile-i idei […]

[MDN '00] triumfalist, -ă adj., s. m. f. (Cel) care manifestă triumfalism. (< fr. triomphaliste) […]

1. [MDA2] triumfalnic av [At: ALECSANDRI, POEZII, 466 / P: tri-u~ / E: triumf + […]

1. [DEX '09] TRIUMFARE s. f. (Rar) Faptul de a triumfa; biruință strălucită. [Pr.: tri-um-] […]

1. [MDA2] triumfator sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: lat triumphator] (Ant) Triumfător […]

1. [DEX '09] TRIUMVIR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri […]

1. [DN] TRIUMVIRAL, -Ă adj. Relativ la un triumvirat; de triumvir. [< fr. triumviral]. 2. […]

1. [DEX '09] TRIUMVIRAT, triumvirate, s. n. (În Roma antică) Înțelegere privată, fără fundament legal, […]

[Scriban] 1) *triúnf n., pl. urĭ (lat. triumphus, d. vgr. thriambos; it. trionfo, sp. triunfo). […]

[Scriban] 2) triúnf, și -éz, a -á v. intr. (lat. triumphare). Intru în triunf: Traĭan […]

[Scriban] *triunfál, -ă adj. (lat. triumphalis). De triunf: car triunfal, intrare triunfală. Fig. Pompos orĭ […]

[Scriban] *triunfatór și -ătór, -oáre adj. și s. Care triunfă: generalu învingător intră triunfător în […]

« 1 … 192 193 194 … 6.551 »