1. [DEX '09] TRIUMVIR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir.
2. [MDA2] triumvir sm [At: DRLU / P: tri-u~ / Pl: ~i / E: lat, fr triumvir] 1 (în Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului (1). 2 (Liv; pex) Fiecare dintre persoanele care formează un grup de trei.
3. [DEX '98] TRIUMVIR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir.
4. [DLRLC] TRIUMVIR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai magistraturii, cu atribuții administrative, politice etc. ♦ Participant la unul din cele două triumvirate excepționale care au îndeplinit rolul de organ conducător suprem în Roma antică, în anul 60 și în anul 43 î. e. n.
5. [DN] TRIUMVIR s.m. Titlu dat în vechea Romă fiecăruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atribuții administrative, politice etc. ♦ Nume dat participanților la cele două triumvirate care au condus Roma în anii 60 și 43 î.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir].
6. [MDN '00] TRIUMVIR s. m. fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. (< lat., fr. triumvir)
7. [Șăineanu, ed. VI] triumvir m. 1. magistrat roman însărcinat cu o funcțiune odată cu alți doi; 2. nume dat lui Pompeiu, Cezar și Crassu precum și lui Octavian, Antoniu și Lepid, când, asociați tustrei, uzurpară autoritatea suverană la Roma.
8. [Scriban] *triumvír, V. triunvir.
9. [Scriban] *triunvír m. (lat. triúmvir, d. trium, de treĭ, a treĭ, și vir, bărbat. V. viril, decen- și duun-vir). Magistrat roman care funcționa în unire cu alțĭ doĭ magistrațĭ. Membru dintr’un triunvirat politic. – Nu e nevoĭe să se scrie rom. triumvir. V. triunf.
10. [DOOM 3] triumvir (desp. tri-um-) s. m., pl. triumviri
11. [DOOM 2] triumvir (tri-um-) s. m., pl. triumviri
12. [IVO-III] triumvir, -ri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL