Definiție și ce înseamnă breșă

1. [DEX '09] BREȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

2. [MDA2] breșă sf [At: LTR / Pl: ~șe / E: fr brèche] 1 (Mil) Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. 2 (Mil) Spărtură în zidul unei fortificații. 3 (Mil) Străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 4 Spărtură făcută într-un gard, zid, îndiguire etc. 5 (Fig) Gol. 6 Întrerupere.

3. [DEXI] breșă s.f. 1 (milit.) Culoar în obstacolele construite de inamic, în vederea trecerii trupelor. Armata făcuse o breșă în fortificațiile inamicului. ♦ Spărtură în dispozitivul de luptă al inamicului. 2 Spărtură într-un zid, într-un gard etc. 3 Fig. Lacună, deficiență, defect. Căuta o breșă în lege. • pl. -e. /<fr. brèche, cf. germ. brechen „a sparge”.

4. [DLRLC] BREȘĂ, breșe, s. f. Spărtură făcută în zidul unei cetăți sau al unei fortificații inamice; culoar de trecere realizat în rețelele de sîrmă ghimpată ale inamicului; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. Armata din sectorul de centru a făcut o mare breșă în fortificațiile inamicului. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire, pădure etc. Tractoriștii se grupară în două echipe; fiecare avea sarcina de a tăia cîte o breșă largă printre salcîmii încă necuprinși de foc. MIHALE, O. 368.

5. [DLRM] BREȘĂ, breșe, s. f. Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire etc. – Fr. brèche.

6. [DN] BREȘĂ s.f. 1. Pătrundere largă și adîncă executată în dispozitivul de apărare al unei armate; spărtură în zidul unei cetăți etc. 2. (Rar) Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o pădure etc. / < fr. brèche].

7. [MDN '00] BREȘĂ s. f. 1. pătrundere largă și adâncă în dispozitivul de luptă inamic. 2. spărtură într-un zid, într-un gard etc. (< fr. bréche)

8. [Șăineanu, ed. VI] breșă f. spărtură de tun în zid (= fr. brèche).

9. [DOOM 3] breșă s. f., art. breșa, g.-d. art. breșei; pl. breșe

10. [DOOM 2] breșă s. f., art. breșa, g.-d. art. breșei; pl. breșe

11. [DER] breșă (-e), s. f. – Spărtură; străpungere. Fr. brèche.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro