1. [DEX '09] BOSCORODI, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.
2. [MDA2] boscorodi [At: NEGRUZZI, S. I, 227 / Pzi: ~desc / E: ns cf ucr божкородити] 1-2 vti A bombăni. 3 vi (Îvp) A vrăji. 4 vt A descânta pe cineva. 5 vt A plictisi cu văicăreli sau flecăreală. 6 vt A face observații întruna. 7 vt A mustra. 8 vi A vorbi în șoaptă. 9 vt A spune ceva bolborosind. 10 vi (Îvr) A scotoci
3. [DEXI] boscorodi vb. IV. (pop.) 1 intr., tr. A vorbi de unul singur, spunînd vorbe neclare; a mormăi. Abia îi auzeai gura, numai boscorodea. 2 tr. (compl. indică persoane) A mustra mereu; a cicăli. Femeia mă boscorodea întruna (VLAH.). 3 tr., intr. (pop.; înv.) A vrăji șoptind vorbe neclare; a descînta. Începe dracul a boscorodi și a descînta. 4 intr. (reg.) A scotoci. Ce-mi boscorodești prin dulap? (ALECS ). • prez.ind. -esc. /form. expr.; cf. bolborosi, bosconi, magh. bossorcány „vrăjitoare”.
4. [CADE] BOSCORODI (-odesc) vb. tr. 1 A bodogăni, a bombăni, a mormăi; a îndruga: începu... să-i boscorodească în limba Iui cîte și mai cîte (GRL.) ¶ 2 A bogonisi: popa... boscorodi cîteva cuvinte deasupra mesei (D.-ZAMF.); bătrînii... își făceau cruce boscorodind molitfe (NEGR.) ¶ 2 A pronunța formule neînțelese, a descînta, a vrăji: odată începe dracul a ~ din gură și a descînta (CRG.) [rut. bozkoroditi].
5. [DLRLC] BOSCORODI, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi (singur) spunînd vorbe neînțelese, a bolborosi; a îndruga. Turnau [făină] în ceaun, de-a dreptul din poală, boscorodind. CAMILAR, N. I 209. Mirați, au boscorodit turcii pe limba lor. STANCU, D. 11. Femeia boscorodea în tindă. REBREANU, R. II 62. ♦ (În superstiții) A descînta pronunțînd formule neînțelese; a vrăji. Țiganca... întinse cărțile. Apoi începu să boscorodească. SANDU-ALDEA, D. N. 193. Începe dracul a boscorodi din gură și a descînta. CREANGĂ, P. 58. ◊ Tranz. Cînd trecea cu mortul pe la poarta noastră, îl boscorodeam cu cimilitura: Chițigaie, gaie... CREANGĂ, A. 14. 2. Tranz. A mustra, a cicăli. La masă stătea lîngă mine și mă boscorodea mereu că nu mănînc. IBRĂILEANU, A. 27.
6. [DLRM] BOSCORODI, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunînd vorbe neînțelese; a bolborosi. ♦ (În superstiții) A descînta, a vrăji. 2. Tranz.A mustra, a cicăli. – Onomatopee.
7. [Șăineanu, ed. VI] boscorodì v. Mold. 1. a descânta, a mormăi: boscorodind molifte NEGR.; 2. a scotoci: ce-mi boscorodești prin dulap? AL. [Compromis din bosco(ni) și blogodori, printr’o formă intermediară (blogo)rodi].
8. [MDA2] boscorosi[1] v vz boscorodi
9. [Scriban] boscorodésc v. tr. și intr. (ung. boszorkánykodni, a fărmăca). Fam. Descînt, sfătuĭesc mult: nu mă maĭ boscorodi atîta! Bodogănesc, mormăi, spun mult și încet (descîntece, rugăciunĭ): a boscorodi un descîntec. Rar. Scotocesc, cotroboĭesc: a boscorodi pin dulapuri. – Și boroscodesc. V. fărmăcător, blogodoresc.
10. [DOOM 3] boscorodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodesc, 3 sg. boscorodește, imperf. 1 boscorodeam; conj. prez. 1 sg. să boscorodesc, 3 să boscorodească
11. [DOOM 2] boscorodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodesc, imperf. 3 sg. boscorodea; conj. prez. 3 să boscorodească
12. [DER] boscorodi (desc, -it), vb. – 1. A face farmece. – 2. A bombăni, a bodogăni. Mag. boszorkányos „a face farmece” (Drăganu, Dacor., V, 322; Scriban). – Der. boscoroadă, s. f. (bombăneală); boscorodeală, s. f. (bombăneală). Rut. bozkoróditi care, după Bogrea, Dacor., IX, 795, este sursa cuvîntului rom., pare mai curînd că provine de la el.
13. [GER] boscorodi Fiecare dintre dicționarele noastre explică în chip deosebit acest verb. TDRG nu spune nimic despre originea lui, dar sub boscoroade scrie că poate e format din boscoane. DA îl consideră formație onomatopeică și întrevede o explicație prin fuziunea lui bolborosi cu boscoade sau cu magh. boszorka „vrăjitoare”. Bogrea, DR, IV (1927), p. 795, trimite la ucr. божкородими „Hokus Pokus treiben” (CADE transcrie greșit bozkorodiți). Scriban pornește de la magh. boszorkánykodni „a fermeca”, în timp ce DLRM se mulțumește cu observația: onomatopee. Nici unul dintre cuvintele străine aduse în comparație nu se potrivește suficient, ca, formă și înțeles pentru a putea fi reținut. Prin elementele lui formale, cuvîntul nostru are, într-adevăr, aspect de onomatopee. Cred totuși că punctul de plecare este v. sl. богородица „născătoare de dumnezeu”, care era frecvent folosit în slujba religioasă slavonă, fără a fi înțeles de credincioșii romîni. Pentru evoluția de înțeles, se poate compara a trage la aghioase „a sforăi” din. gr. ἄγιος „sfint”, fr. kyrielle „înșiruire plicticoasă de cuvinte” din gr. ϰύριε ἐλέησον „doamne miluiește”. Vezi și bodogăni și blogodori.
14. [DRAM 2021] boscorodi, boscorodesc, v.i.t. (reg.) 1. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese: „...vede că-i sare în spate o dihanie mare (...) care, tot boscorodind iute-iute și răstit, îl ceartă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). 2. A descânta, a vrăji, a face farmece: „Cum s-o-ntunecat, fata o boscorodit în șură” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 141). – Din magh. boszorkanyos „a face farmece” (Scriban, DER); din ucr. božkorodity (Bogrea, DEX), dar „pare mai curând ca acesta să provină din română” (DER).
15. [DRAM 2015] boscorodi, boscorodesc, vb. intranz. și tranz. – (reg.) 1. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. A descânta, a vrăji, a face farmece: „Cum s-o-ntunecat, fata o boscorodit în șură” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 141). – Din magh. boszorkányos „a face farmece” (Drăganu, Scriban, DER); din ucr. božkorodity (Bogrea, DEX), dar „pare mai curând ca acesta să provină din română” (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL