1. [MDA2] bomboni2 v vz boboni
2. [MDA2] bomboni1 v vz bombăni
3. [DEXI] bomboni vb. IV. v. bombăni.
4. [CADE] BOMBONI (-onesc) vb. tr. Trans. A fermeca, a vrăji [bomboane].
5. [DLRLC] BOMBONI vb. IV v. bombăni.
6. [DEX '09] BOMBĂNI, bombăn, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.
7. [MDA2] boboni vti(a) [At: ANON. CAR. / V: bom- / Pzi: ~nesc / E: boboană] 1-2 (Pop; mgm) A vrăji.
8. [MDA2] bombăni [At: LB / V: ~boni, bum~ / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi (Înv; d. albine) A bâzâi. 2 vi A vorbi singur, încet și greu inteligibil (cu nemulțumire) Cf murmura, mormăi, bolborosi, (pop) cârâi. 3 vt (D. copiii mici) A scoate sunete nearticulate. 4 vt A-și arăta nemulțumirea prin vorbe spuse pentru sine.
9. [MDA2] bumbăi[1] vi vz bumbăni[2]
10. [MDA2] bumbăni vi vz bombăni
11. [DEXI] bombăni vb. IV. (fam.) 1 intr. (despre oameni) A vorbi singur, încet și nedeslușit din cauza nemulțumirii; a mormăi. Cel apostrofat bombăni ceva (ISTR.). 2 tr. (compl. indică oameni) A certa, a cicăli, a sîcîi, arătînd nemulțumirea prin vorbe spuse ca pentru sine. Tot drumul bătrînul bombăni... pe Stănică (CĂL.). 3 tr. (compl. indică copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles (SLAV.). 4 intr. (înv.; despre albine) A bîzîi. • prez.ind. -esc. și bomboni vb. IV. /form. expr.
12. [CADE] BOBONI (-onesc) vb. tr. și intr. Băn. Trans. Maram. A fermeca, a vrăji [boboană].
13. [CADE] BOMBĂNI (-ănesc), BOMBĂI (-ăesc) vb. tr. și intr. 1 A mormăi, a vorbi singur, printre buze, încet și nedeslușit (în spec. spre a-și arăta nemulțumirea): o zi întreagă bombănea dacă se atingea cineva de ele (BR.-VN.); bombănea pe capră înjurînd (D.-ZAMF.) ¶ 2 A bolborosi: cutreeră țara bombănind rugăciuni (VLAH.); copilul se joacă... bombănind vorbe de tainic înțeles (SLV.) ¶ 3 A certa, a cicăli: țăranul e deprins... a bombăni muierea, a pișca copiii (JIP.) ¶ 4 🚜 A bîzîi (despre albine) (L.-M.) (MAR.) [onom.].
14. [DEX '98] BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.
15. [DLRLC] BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, printre buze, încet și uneori nedeslușit (mai ales spre a-și arăta nemulțumirea). V. murmura, mormăi, bolborosi. Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177. Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorîtă lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bodogănind mereu. V. a bate la cap. Ajunge! M-ai bombănit destul. 2. Tranz. (Despre copiii mici care nu știu încă să vorbească) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. – Prez. ind. pers. 3 sg. și bombăne (STANCU, D. 48). – Variantă: bomboni (ISPIRESCU, L. 325, PĂSCULESCU, L. P. 35) vb. IV.
16. [DLRM] BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit. ♦ Tranz. A certa, a sîcîi pe cineva. 2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gînguri. – Onomatopee.
17. [Șăineanu, ed. VI] bombănì v. 1. a scoate un glas surd ca muștele sau albinele; 2. a mormăi: tot bombănia din gură. [Onomatopee].
18. [Scriban] bobonéz (mă) v. refl. V. boboșez.
19. [Scriban] bombănésc și (rar) bombăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu lat. bombus, vgr. bómbos, bîzîĭală, huruĭală; ung. bömbölni, a bombăni ș.a. V. bumbac și cĭondănesc). Vest. Murmur, mormăi, bodogănesc, vorbesc încurcat și încet de necaz orĭ din altă pricină. V. tr. Nu mă bombăni! – În est bondănesc și dondănesc (rudă cu ung. dongani, döngeni ș.a.); pleca dondănind singur (Sov. 71 și 2257 și VR. 1922, 3, 414). V. dăngănesc.
20. [DOOM 3] !bombăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bombăn/bombănesc, 3 sg. bombăne/bombănește; imperf. 1 bombăneam; conj. prez. 1 sg. să bombăn/să bombănesc, 3 să bombăne/să bombănească
21. [DOOM 2] bombăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bombăne, imperf. 3 sg. bombănea; conj. prez. 3 să bombăne
22. [IVO-III] bombănesc, -nește 3, -neam 1 imp.
23. [DLRLV] BOBONI vb. (Ban.) A fermeca, a vrăji. Bobonesk. Superstitionbus ulor. AC, 331. Etimologie: boboană. Vezi și boboană, bobonitor, bobonoșag.
24. [DRAM 2021] boboni, bobonesc, (băboni), v.t. (reg.) A vrăji, a fermeca: „De nu s-ar ști boboni, / Vai, Doamne, urât-ar si” (Țiplean, 1906: 480). – Din boboană „vrajă” (MDA).
25. [DRAM 2015] boboni, bobonesc, (băboni), vb. intranz. – (reg.) A vrăji, a fermeca: „De nu s-ar ști boboni, / Vai, Doamne, urât-ar si” (Țiplean, 1906: 480). – Din boboană „vrajă” (MDA).
26. [DRAM] boboni, -esc, (băboni), vb. intranz. – A vrăji, a fermeca: „De nu s-ar ști boboni, / Vai, Doamne, urânt-ar si” (Țiplea 1906: 480). – Din boboană „vrajă”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL