1. [MDA2] boltire sf [At: IORGA, C. I. II, 8 / Pl: ~ri / E: bolti] 1 Construire în formă de boltă (1). 2 (Înv) Bolta (1) cerului.
2. [DEXI] boltire s.f. 1 (arhit.) Boltă, arcadă. ◊ Compar. Rămînea cu ochii pierduți spre pădure, ce părea o boltire (AGÂR.). ◊ Poet. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții (GAL.). 2 Fig. Boltă cerească. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMIN.). • pl. -i. /v. bolti.
3. [CADE] BOLTIRE, BOLTITURĂ (pl. -turi) sf. 💒 1 Partea superioară a unei construcțiuni, a unei încăperi, în formă de boltă ¶ 2 Arcadă [bolti].
4. [DLRLC] BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.
5. [DLRM] BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului). Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMINESCU).
6. [DEX '09] BOLTI, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.
7. [MDA2] bolti [At: GORUN, F. 156 / Pzi: ~tesc / E: boltă] 1 vt A da (unei construcții) formă de boltă (1). 2 vr A lua formă de boltă (1).
8. [DEXI] bolti vb. IV. tr., refl. (arhit.) A da sau a avea formă de boltă. (refl.) A căpăta formă de boltă; a se arcui. ◊ Poet. Pajiștea peste care se bolteau coroanele stejarilor (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /boltă + -i.
9. [CADE] BOLTI (-tesc) I. vb. tr. 1 💒 A da unei construcții, unui tavan, etc. arcuitura unei bolți ¶ 2 pr. anal. A forma ca o boltă (de verdeață, etc.): stejarii... bolteau șoseaua cu o țesătură fantastică de ramuri (D.-ZAMF.). II. vb. refl. A lua o formă arcuită, ca de boltă: o spărtură largă se deschide boltindu-se în coasta... muntelui (VLAH.) .
10. [CADE] BOLTITURĂ 👉 BOLTIRE.
11. [DLRLC] BOLTI, boltesc, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă. Cînd a stat viscolul și s-a boltit văzduhul ca un smalț albastru, gerul a prefăcut apa în cremene. SADOVEANU, P. M. 173. Soarele se lăsa spre dealul Galatei... și cerul se boltea fără nouri. SADOVEANU, Z. C. 207. ◊ Tranz. Fig. Vîntul a contenit cu desăvîrșire. Cerul boltește un albastru curat. SADOVEANU, O. A. II 192.
12. [DLRM] BOLTI, pers. 3 boltește, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă (1). – Din boltă.
13. [Șăineanu, ed. VI] boltì v. 1. a încheia o clădire în boltă; 2. a săpa în formă de boltă.
14. [Scriban] boltésc v. tr. (d. boltă). Construiesc în formă de boltă.
15. [DOOM 3] bolti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, 3 sg. boltește, imperf. 1 bolteam; conj. prez. 1 sg. să boltesc, 3 să boltească
16. [DOOM 2] bolti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, imperf. 3 sg. boltea; conj. prez. 3 să boltească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL