1. [DEX '09] BOGHET, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheată] – Et. nec.
2. [MDA2] boghet2, ~eată [At: CREANGĂ, GL. / V: bodiet, ~ă af / Pl: ~eți, ~e / E: nct] 1-2 smf, a (Pasăre) cu moț. 3 (Fig) a Frumos și gras.
3. [MDA2] boghet1 av vz bugăt
4. [DEXI] boghet2, -ă adv., adj. v. bugăt.
5. [DEXI] boghet1, -ă adj. (reg.) 1 (despre găini) Care are un smoc de pene pe cap; moțat. 2 Fig. Frumos și mare. Îmi făcea... un benghi boghet în frunte (CR.). • pl. -ți, -te. /etimol. nec.
6. [CADE] BOGHET2 = BUGĂT.
7. [CADE] BOGHET1, -EATĂ, -ETĂ adj. Mold. 1 Cucuiat; Găină ~ă, puică ~ă (găină, puică) cu pene pe la urechi: Trei găini boghete Șed la mama în părete (GOR.) (ghicitoare despre „fereastră”) ¶ 2 pr. anal. Gros, umflat: îmi făcea apoi cîte un benghiu ~ în frunte (CRG).
8. [DEX '98] BOGHET, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat. 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. – Et. nec.
9. [DLRLC] BOGHET, -Ă, bogheți, -te, adj. (Mold.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap. V. moțat. Nu apucă bine să arunce grăunțele și, pe dată, din toate colțurile ogrăzii răsăriră găini negre, albe, cocoși cu creasta bătută, puici boghete, rațe leșești. DUNĂREANU, N. 20. Să nu cumva să-mi prindeți pe porumbacu ori vro puică baghetă, că vă splnzur. HOGAȘ, DR. II 88. Își aducea ea aminte de puicile cele nadolence și boghete. CREANGĂ, P. 12. 2. (Substantivat) [Cocoșul] se repezea să despartă două boghete zuliare. CONTEMPORANUL, VI 97. 2. Mare și frumos. Dacă aș avea de unde, i-aș da ochi mai bogheți. SADOVEANU, P. M. 59. Îmi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte. CREANGĂ, A. 35.
10. [DLRM] BOGHET, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg., despre găini) Cu un smoc de pene pe cap. ♦ Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți.
11. [Șăineanu, ed. VI] boghet a. Mold. împenat la cap (vorbind de pasări): pasări cari de cari mai cucuiete si mai boghete CR. [Dela boaghe, ca buhos dela buhă].
12. [Scriban] boghét, -étă adj. (d. boaghe, adică „cu fața bucălată, ca bufniței”, ca buhos, d. buhă). Mold. Cu capu gogoneț de multe pene orĭ bucălat, vorbind de găinĭ și cocoșĭ orĭ și de copiĭ: bată-l untu scurteĭ (numele vaciĭ) și oŭăle bogheteĭ și zama cucuĭeteĭ (găiniĭ cucuĭate)!
13. [MDA2] bodiet, ~ă a vz boghet
14. [MDA2] bogăt, ~ă a vz bugăt
15. [MDA2] bogât, ~ă a vz bugăt
16. [MDA2] boghetă af vz boghet2
17. [MDA2] bugăt, ~ă [At: (a. 1771) IORGA, S.D. XII, 247 / V: bog-, bogât, boghet / Pl: ~ați, ~e / E: nct] 1 (Rar) av (Copț „de”) Destul. 2 a Destul. 3 a Care este încărcat peste măsură.
18. [DEXI] bugăt, -ă adv., adj. (pop.) 1 adv. (constr. cu prep. „de”) Destul, de ajuns; cu îmbelșugare. Știut-ați bugăt de bine... Că mergeți pe țări străine (POP.). 2 adj. Care este destul, suficient. Lasă-le la dracu, Doamne, Că rabdă bugătă foame (POP.). 3 adj. Care este încărcat peste măsură, cu vîrf. Un car boghet (CR.). • pl. -ți, -te. și bogăt, -ă, boghet, -ă adv., adj. /cf. bogat, boghet.
19. [CADE] ❍BUGĂT adj. și adv. Mold. Maram. Trans. Destul, de ajuns.
20. [CADE] BUGHET adj. și adv. Maram. = BUGĂT.
21. [Scriban] bogăt V. bugăt.
22. [Scriban] bugăt, -ă adj. (d. bogat). Trans. Destul: a răbda bugătă foame. Adv. Bugăt de răŭ. – Și bogăt.
23. [DOOM 3] !boghet (reg.) adj. m., pl. bogheți; f. bogheată, pl. boghete
24. [DOOM 2] boghet (reg.) adj. m., pl. bogheți; f. boghetă/bogheată, pl. boghete
25. [DRAM 2021] bugăt, adv. Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).
26. [DRAM 2015] bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).
27. [DRAM] bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar 1980: 54). – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL