1. [DEX '09] TEMNIC, temnicuri, s. n. (Reg.) 1. Adăpost în pământ, în care se țin stupii iarna. 2. Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostașilor (în timp de război). 3. (Înv.) Închisoare. [Pl. și: temnice] – Din ucr. temnyk.
2. [MDA2] temnic sn [At: (a. 1620) ap. D. BOGDAN, GL. 110 / V: (reg) tevn~, timic, tim~ / Pl: ~uri, ~ice / E: bg темникъ, ucr темник] 1 (Îrg) Adăpost în pământ în care se țin stupii iarna. 2 (Îrg) Bordei în pământ. 3 (Înv) Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostașilor (în timp de război). 4 (Reg) Pivniță. 5 (Înv) Închisoare. 6 (Reg; îf timnic) Construcție în spatele casei (în care se păstrează diferite obiecte). 7 (Olt) Antreu la casă.
3. [DEX '98] TEMNIC, temnicuri, s. n. (Reg.) 1. Adăpost în pământ, în care se țin stupii iarna. 2. Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostașilor (în timp de război). 3. (Înv.) Închisoare. – Din ucr. temnyk.
4. [DLRLC] TEMNIC, temnicuri, s. n. (Regional) 1. Adăpost în pămînt, unde se țin stupii iarna. Astăzi maica Evlampia scoate stupii de la temnic. SADOVEANU, P. M. 247. Un știubei se cumpără în primăvară, cînd se scoate din temnic, cu 40 pînă la 60 lei. I. IONESCU, D. 249. 2. (Învechit) Adăpost săpat în pămînt pentru ocrotirea ostașilor (în timp de război). 3. (Învechit) Închisoare, temniță. Slujitorii lui Cantemir, încălecînd, i-au luat înainte spre temnicurile de osîndă. SADOVEANU, Z. C. 236.
5. [Șăineanu, ed. VI] temnic n. Mold. bordeiul unde se țin stupii iarna. [Slav. TĬMĬNIKŬ, suterană (din TĬMA, întuneric)].
6. [Scriban] témnic n., pl. e (vsl. tĭmĭnikŭ, subterană, d. tĭma, întuneric. V. temniță). Est. Bordeĭ de ținut stupiĭ ĭarna. – Și tevnic (ca pivniță, schivnic față de pimniță, schimnic). În vest timnic, prelungire a caseĭ în partea din dos. (Iov. 29). V. boșcă, prelipcă.
7. [MDA2] tevnic sn vz temnic
8. [MDA2] timic1 sn vz temnic
9. [MDA2] timnic sn vz temnic
10. [Scriban] tévnic, V. temnic.
11. [Scriban] tímnic, V. temnic.
12. [DOOM 3] !temnic (reg.) s. n., pl. temnicuri
13. [DOOM 2] temnic (reg.) s. n., pl. temnicuri/temnice
14. [DER] temnic (-ce), s. n. – Adăpost în pămînt în care se țin stupii iarna. Sl. tĭmĭnŭ „întunecat”, cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temniță, s. f. (închisoare), din sl. tĭmĭnica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tămnicŭ, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tömlöcz; temnicer, s. n. (paznic de închisoare, gardian), cf. sl. tĭmĭničarŭ „deținut”; întemnița, vb. (a încarcera).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL