1. [MDA2] bobinat1 sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 11/4 / E: bobina] 1-2 Bobinare (1-2).
2. [MDA2] bobinat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bobina] 1-2 Înfășurat pe (sau ca) o bobină.
3. [DEXI] bobinat1 s.n. Faptul de a bobina. • /v. bobina.
4. [DEXI] bobinat2, -ă adj. Care este înfășurat pe sau ca o bobină. • pl. -ți, -te. /v. bobina.
5. [DEX '09] BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.
6. [MDA2] bobina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: bobină] 1-2 A înfășură un fir (un film etc.) în jurul unui mosor (sau unei bobine).
7. [DEXI] bobina vb. I. tr. 1 A înfășură, a încolăci (un fir, un cablu) în jurul unui mosor, al unei bobine etc. 2 (fam.) A mînca lacom, cu poftă. De foame a bobinat tot ce-a găsit. • prez.ind. -ez. /<fr. bobiner.
8. [DLRLC] BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. (întrebuințat și absolut; cu privire la un fir, un cablu, un film etc.) A înfășură, a depăna (în jurul unei bobine); a face bobină.
9. [DLRM] BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner.
10. [DN] BOBINA vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].
11. [MDN '00] BOBINA vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)
12. [DOOM 3] bobina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bobinez, 3 bobinează; conj. prez. 1 sg. să bobinez, 3 să bobineze
13. [DOOM 2] bobina (a ~) vb., ind. prez. 3 bobinează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL