1. [DEX '09] BITANG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.
2. [MDA2] bitang, ~ă [At: LB / V: -an, -anc, -gău, -tong / Pl: ~ngi, -nge / E: mg bitang] (Trs; mgm) 1 a Străin. 2 sm Vagabond Cf ștrengar. 3-4 smf, a Bastard.
3. [CADE] ❍BITANG, BITONG, BITANC adj. sm. Trans. 1 Bastard, copil din flori ¶ 2 Vită bitangă, vită fără stăpîn, răzleață [ung. bitang].
4. [Scriban] bitáng, -ă adj. s. (ung. bitang). Trans. Străin (Vechĭ). Vagabond, ștrengar. Bastard (cp. cu picĭ). – și bitong, -oangă, și bitan, -ncă. V. fochĭ.
5. [MDA2] bitanc, ~ă a vz bitang
6. [MDA2] bitong, ~ă a vz bitang
7. [Scriban] bitóng V. bitang.
8. [DAR] bitang, bitangă, bitangi, bitange, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim.
9. [DRAM 2021] bitang, bitangi, (bditang, bitan), adj., s.m. (reg.) 1. Străin: „Că o bditangă de om o dinit în sat…” (Papahagi, 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea, 1906: 455). 5. Ștrengar. – Din magh. bitang „bastard; vagabond” (Scriban, DER, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL