1. [DEX '09] BANDIT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă1 de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.
2. [MDA2] bandit sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 308 / V: (rar) ~dist / Pl: ~iți / E: it bandito, fr bandit] 1 Persoană care face parte dintr-o bandă1 (2) Si: gangster, răufăcător, tâlhar. 2 (Fam) Afurisit. 3 (Fam) Ticălos.
3. [DEXI] bandit s.m. 1 Persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; tîlhar. ◇ Bandit de drumul mare v. drum. 2 Ext. Persoană care comite o infracțiune (gravă). 3 (fam.) Ticălos. • pl. -ți. /<fr. bandit, it. bandito, germ. Bandit.
4. [CADE] *BANDIT sm. Tîlhar, făcător de rele [fr. < it.].
5. [DLRLC] BANDIT, bandiți, s. m. Tîlhar. V. brigand, asasin. (Fig.) Să simtă bandiții că pacea-i mai tare! DEȘLIU, M. 71.
6. [DLRM] BANDIT, bandiți, s. m. Tîlhar. – Fr. bandit.
7. [DN] BANDIT s.m. Tîlhar; brigand; asasin. [< it. bandito, cf. fr. bandit].
8. [MDN '00] BANDIT s. m. tâlhar; brigand; gangster. (< fr. bandit, it. bandito)
9. [Șăineanu, ed. VI] bandit m. 1. făcător de rele, primejdios; 2. fig. om fără căpătâiu.
10. [Scriban] *bandít m. (fr. bandit, d. it. bandito, care vine d. banda, bandă, ceată). Tîlhar. V. cetaș.
11. [MDA2] bandist sm vz bandit
12. [DOOM 3] bandit s. m., pl. bandiți
13. [DOOM 2] bandit s. m., pl. bandiți
14. [DER] bandit (bandiți), s. m. – Tîlhar, răufăcător. It. bandito, de unde și fr. bandit. – Der. banditesc, adj.; banditism, s. n.
15. [Argou] bandist, -ă, bandiști, -iste adj. (stud.) care mănâncă de pe bandă (la cantina studențească)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL