1. [MDA2] bidiganie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 30/19 / V: -diha- / Pl: ~gănii / E: ns cf bâzdâganie] (Îvr) Dihanie.
2. [DEXI] bidiganie s.f. (reg.) Dihanie. Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită (AGÂR.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. bîzdîganie.
3. [CADE] BIDIGANIE 👉 BÎZDĂGANIE.
4. [DLRLC] BIDIGANIE, bidigănii, s. f. (Transilv.) Dihanie. Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită. AGÎRBICEANU, S. P. 48. Era ocolit de bidigăniile cele mai urite din lume: cîni, mițe, lupi, vulpi, urși, lei, crocodili și cîte nu mai sînt pe pămînt și pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30.
5. [DLRM] BIDIGANIE, bidigănii, s. f. Dihanie. – V. bîzdîganie.
6. [Șăineanu, ed. VI] bidiganie (bidihanie) f. Tr. V. băzdăganie.
7. [Scriban] bidigánie și bidihánie V. bîzdîganie.
8. [DEX '09] BÂZDÂGANIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.
9. [MDA2] bățăganie sf vz bâzdâganie
10. [MDA2] bâzdâganie sf [At: CREANGĂ, GL. / V: băzdăg-[1], bizdeg-[2], bățăg- / Pl: ~ii / E: nct] (Pop) 1 Monstru. 2 Namilă. 3 Arătare. 4 Minunăție.
11. [MDA2] bidihanie sf vz bidiganie
12. [MDA2] bizdiganie sf vz bâzdâganie
13. [DEXI] bîzdîganie s.f. (pop.; fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. Numai iată ce vede Harap-Alb altă bîzdîganie și mai și (CR.). • pl. - ii. g.-d. -iei. /<sl. veche бездꙑханьнъ „neînsuflețit”.
14. [CADE] BIZDIGANIE 👉 BÎZDÎGANIE.
15. [CADE] BÎZDÎGANIE, BIZDIGANIE, BIDIGANIE sf. pop. Pocitură, pocitanie, ființă diformă, monstru: vede Harap-Alb altă bîzdîganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu arcul după vînat păsări (CRG.); nici nu visați ce bizdiganie mai este și aia (ISP.); era ocolit de bidigăniile cele mai urîte din lume (RET.) [probabil vsl. bezdyhanĭnŭ].
16. [DEX '98] BÂZDÂGANIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ.
17. [DLRLC] BÎZDĂGANIE s. f. v. bîzdîganie.
18. [DLRLC] BÎZDÎGANIE, bîzdîganii, s. f. (Rar) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, comedie, drăcie; bazaconie. Veți fi auzind... zicîndu-se: mărul discordiei. Eu mă prinz că nici nu visați ce bîzdîganie mai este și aia. ISPIRESCU, U. 2. – Pronunțat: -ni-e. – Variantă: bîzdăganie (CREANGĂ, P. 244) s. f.
19. [DLRM] BÎZDÎGANIE, bîzdîganii, s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie; bazaconie. – Slav (v. sl. bezdyhanĩnŭ).
20. [Șăineanu, ed. VI] băzdăganie f. monstru, pocitură, ceva rar și afară din cale: ce băzdăganie mai este și aia? ISP. [Cf. slav. BEZDYHANINŬ, neînsuflețit, de unde (sub influența sinonimului dihanie) forma redusă: Tr. bidiganie, bidihanie.
21. [Scriban] bățăgánie V. bîzdîganie.
22. [Scriban] bizdigánie V. bîzdîganie.
23. [Scriban] bîzdîgánie f. (vsl. bezdyhanĭnŭ, adică „fără suflare, mort”. V. dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urît. – În Mold. sud și bîzdiganie, în Munt. est. și bățăganie, în Trans., Ban. și bidihanie și -ganie. V. boaĭtă și năzgodie.
24. [DOOM 3] bâzdâganie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. bâzdâgania (desp. -ni-a), g.-d. art. bâzdâganiei; pl. bâzdâganii, art. bâzdâganiile (desp. -ni-i-)
25. [DOOM 2] bâzdâganie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgania (-ni-a), g.-d. art. bâzdâganiei; pl. bâzdâganii, art. bâzdâganiile (-ni-i-)
26. [DER] bîzdîganie (-nii), s. f. – Dihanie, arătare, ciudățenie, drăcie. – Var. bi(z)diganie, bidihanie, băhanie. Sl. bezŭ dychaninŭ „fără suflet” contaminat cu dihanie (DAR; Candrea).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL