1. [MDA2] biclorură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr bichlorure] Compus cu doi atomi de clor.
2. [DEXI] biclorură s.f. (chim.) Compus care conține doi atomi de clor. • pl. -i. /<fr. bichlorure.
3. [DN] BICLORURĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure].
4. [MDN '00] BICLORURĂ s. f. Compus din doi atomi de clor. (din fr. bichlorure)
5. [Scriban] *biclorúră f., pl. ĭ Chim. Clorură dublă (de ex., sublimatu).
6. [DOOM 3] biclorură (desp. bi-clo-) s. f., g.-d. art. biclorurii; pl. bicloruri
7. [DOOM 2] biclorură (bi-clo-) s. f., g.-d. art. biclorurii; pl. bicloruri
8. [DOOM] biclorură s. f. (sil. -clo-) → clorură
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL