1. [DEX '09] BEZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.
2. [MDA2] beznă sf [At: COD. VOR. 173 / V: băz-, bâz-, (înv) -zdnă, (înv) -nie / Pl: ~ne / E: vsl безцна] (Adesea fig) 1 (Înv) Abis. 2 (În scrieri religioase) Adâncimea iadului. 3 întuneric mare. 4 (Îs întuneric -) întunecime desăvârșită. 5 Negură groasă.
3. [DEXI] beznă s.f. 1 Întuneric mare, de nepătruns. ◊ Întuneric beznă = întunecime desăvîrșită, întuneric adînc. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță. Cititul i-a îndepărtat bezna din minte. 2 Negură groasă. 3 (bis.) Adîncul iadului. • pl. -e. / <sl. veche беэдъна.
4. [CADE] BEZNĂ (pl. -ne) sf. 🌐 ‡Prăpastie, adîncime fără fund ¶ 2 Întunecime adîncă, întunerec nepătruns: în bezna pădurii, așteptau neclintiți, voinicii Moldovei (VLAH.); mai adesea în legătură cu ÎNTUNEREC: cînd noaptea era întunerec ~ (ISP.) [vsl. bezdŭna „fără fund”].
5. [DLRLC] BEZNĂ s. f. Întuneric mare, de nepătruns; întunecime adîncă. Zări aievea o sumedenie de alte umbre care creșteau și se topeau mereu în beznă. MIHALE, O. 505. N-o să ne rătăcim.. în bezna asta? GALACTION, O. I 209 [La cinematograf] Se face beznă. Tremurînd apare Pe pînza albă, fără nici o cută, Un domn cu cioc. TOPÎRCEANU, P. O. 59. ◊ (Metaforic) Cioplim din beznă forme de lumină. BENIUC, V. 7. ◊ (Adesea ca atribut al lui «întuneric», spre a arăta o întunecime desăvîrșită) E admirabil în automobil, prin întuneric beznă, în ploaie. CAMIL PETRESCU, T. II 100. Era-ntuneric beznă Și nu vedea că plîng. COȘBUC, P. I 267. La lăptărie, întuneric beznă. CARAGIALE, O. II 241. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță. Clasele exploatatoare au ținut poporul în beznă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 360.
6. [DLRM] BEZNĂ, bezne, s. f. Întuneric mare, de nepătruns. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță.- Slav (v. sl. bezdŭna).
7. [Șăineanu, ed. VI] beznă f. întunecime adâncă: noaptea cu beznele sale a cotropit omenirea BĂLC.; întuneric beznă, foarte întuneric: noaptea era întuneric beznă. [Vechiu-rom. beznă, prăpastie («în mări și în toate beznele», Biblia din 1688) = slav. BEZDŬNA, lit. fără fund; se zicea și bezna întunericului, locuțiune care a servit de transițiune la sensul modern].
8. [Scriban] béznă și (vechĭ) bézdnă f., pl. e (vsl. bezduno, bezdŭna, apoi și bezdno, bezno, bezna, abis, d. bezŭ, fără, și duno, fund; bg. bezna, bezdna. V. donț). Mare întuneric: nu te duce la drum pe bezna asta. Adv. Întuneric beznă, foarte întuneric.
9. [MDA2] băznă sf, a vz beznă
10. [MDA2] bezdnă sf vz beznă
11. [MDA2] beznie sf vz beznă
12. [CADE] BĂZNĂ 👉 BEZNĂ.
13. [Scriban] bézdnă V. beznă.
14. [DOOM 3] beznă s. f., g.-d. art. beznei; pl. bezne
15. [DOOM 2] beznă s. f., g.-d. art. beznei; pl. bezne
16. [MDO] beznă
17. [IVO-III] beznă.
18. [DER] beznă (bezne), s. f. – 1. (Înv.) Abis. – 2. Întuneric, negură. Var. beznie. Sl. bezdŭna, bezdŭnŭ „abis” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Șeineanu, Semasiol., 221; Philippide, Principii, 47). După Capidan, Raporturile, 228, din rom. provine bg. bezna (alături de bezdna).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL