1. [MDA2] behliță sf [At: ȘEZ. V, 37 / V: blehni-, behlit (Pl: ~iți) sm -lini-[1] / Pl: ~țe / E: nct] (Iht) 1 (Buc) Lăteț. 2 (Mol) Obleț. 3 (Mol) Boarcă. 4 (Mol) Plevușcă.
2. [CADE] ❍BEHLIȚĂ (pl. -ițe) sf. Mold. Bucov. 🐟 1 Peștișor de baltă cu solzi mari, de coloare verzuie, care se aseamănă prin forma corpului cu un puiu de plătică sau de caracudă; crește cel mult pînă la 8 cm. lungime (Rhodeus amarus) (🖼 435) ¶ 2 = PLEAVĂ3.
3. [DLRLC] BEHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici.
4. [DLRM] BEHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”.
5. [Scriban] béhliță V. begliță.
6. [MDA2] behlit sm vz behliță
7. [MDA2] behniță[1] sf vz behliță
8. [MDA2] blehniță sf vz behliță
9. [CADE] BLEHNIȚĂ – BEHLIȚĂ.
10. [Șăineanu, ed. VI] behlit (behliță) m. și f. V. blehniță.
11. [Șăineanu, ed. VI] blehniță f. Mold. pește ce aduce cu un puiu de plătică sau de caracudă (Rhodeus amarus). [Și behliță, behlit = bâhlit, împuțit, acest pește mic fiind rău la gust].
12. [Scriban] bégliță, béhliță și béldiță f., pl. e (cp. cu rus. bĭeglyĭ, răpede, fugitiv. V. belhiță). Est. Numele a doi peștĭ; unu lătăreț, verzui, lung pînă la 8 c.m. și trăitor pin bălțĭ (rhódeus amarus), altu ceva maĭ mare, albicĭos și trăitor pin apele de munte (alburnus bipunctatus), numit și albioară în sud.
13. [DOOM 3] behliță (pește) (reg.) (desp. be-hli-) s. f., g.-d. art. behliței; pl. behlițe
14. [DOOM 2] behliță (reg.) (be-hli-) s. f., g.-d. art. behliței; pl. behlițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL