1. [DEX '09] BEHAVIORISM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns; comportamentism. [Pr.: biheĭ-vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.
2. [MDA2] behaviorism sn [At: DEX2 / P: ~vi-o- / E: eg behaviorism, fr béhaviorisme] Teorie care pune la baza psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința Si: comportamentism.
3. [DEXI] behaviorism [biheivio’rism] s.n. (psih.) Teorie apărută la începutul sec. 20, promovată de J. B. Watson, care punea la baza psihologiei studiul comportamentului, al relației dintre stimul și răspuns, eliminînd din cercetarea psihologică conștiința, fenomenele vieții psihice interioare. • /<engl. behavio(u)rism, fr. béhaviorisme.
4. [DEX '98] BEHAVIORISM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențiată a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.
5. [DN] BEHAVIORISM s.n. Concepție psihologică, mecanicistă și agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminînd conștiința; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare].
6. [MDN '00] BEHAVIORISM s. n. concepție care consideră psihologia ca știință a comportamentului, ignorând conștiința; comportamentism. (< engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)
7. [DOOM 3] behaviorism [beha pron. engl. biheĭ] (desp. -vi-o-) s. n., art. behaviorismul
8. [DOOM 2] behaviorism (angl.) [beha pron. biheĭ] (-vi-o-) s. n.
9. [DE] BEHAVIORÍSM (< fr. {i}; {s} engl. behaviour „comportament”) s. n. Curent psihologic întemeiat de psihologul american J.B. Watson (1913), care reduce psihologia la studiul comportamentului, al relației dintre stimul și răspuns, eliminînd din cîmpul cercetării psihologice conștiința, fenomenele vieții psihice interioare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL