1. [DEX '09] BAGEAC, bageacuri, s. n. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea, fumar, hogeac. [Var.: bageacă s. f.] – Contaminare între bagea și ogeac.
2. [MDA2] bageac1 sn [At: ALECSANDRI, T. 895 / V: (reg) ~ag, ~giag sn, ~acă, ~agă, băgeagă, begeacă sf / Pl: ~uri / E: bagea + ogeac] (Reg) 1-2 Deschizătură în podul caselor țărănești sau al șurilor, prin care pătrunde lumina sau poate ieși fumul Si: bagea (1-2), bahlină, băngică, lucarnă.
3. [DEXI] bageác s.n.v. bageacă.
4. [CADE] ❍BAGEAC (pl. -eacuri) sn., ❍BAGEAC(Ă) (pl. -eci) sf. Mold. 💒 1 Locul pe unde iese fumul în pod ¶ 2 Ferestruică pe acoperiș: în dreapta o șură cu bageacă spre scenă (ALECS.) [bagea, refăcut după ogeac].
5. [DEX '98] BAGEAC, bageacuri, s. n. v. bageacă.
6. [DLRLC] BAGEAC s. n. v. bageacă.
7. [Scriban] bageác n., pl. gece și geacurĭ (turc. bağak, picĭor, crac, infl. de bagea și de ogeac). Mold. sud. Horn.
8. [DEX '09] BAGEACĂ s. f. v. bageac.
9. [MDA2] bageacă sf vz bageac1
10. [MDA2] bageag sn vz bageac1
11. [MDA2] bageagă sf vz bageac1
12. [MDA2] bagiac sn vz bageac1
13. [MDA2] băgeacă sf vz bageac
14. [MDA2] băgeagă sf vz bageac
15. [DEXI] bageácă s.f. (constr.; reg.) Mică deschizătură (în formă de ferestruică) în acoperișul caselor țărănești, al șurilor etc., prin care pătrunde lumina și care servește, uneori, drept horn; lucarnă, (reg.) bagea. • pl. -eci. și bageác, bageág s.n., bageágă, băgeágă, begeácă s.f. /bagea + ogeac, prin contaminare; cf. tc. bâǧa.
16. [DEXI] bageág s.n. v. bageacă.
17. [DEXI] bageágă s.f. v. bageacă.
18. [DEXI] băgeágă s.f. v. bageacă.
19. [DEXI] begeacă s.f. v. bageacă.
20. [CADE] ❍BAGEAG (pl. -eaguri) sn., ❍BAGEAGĂ (pl. -egi), sf. Mold. – BAGEAC(Ă): Pe o bageagă iese și spre tîrg privește (SPER.) [bagea, refăcut după ogeag].
21. [CADE] CUBEA sf. 💒 1 ‡ Cupolă ¶ 2 = BAGEAC(Ă) [tc.].
22. [DEX '98] BAGEACĂ, bageci, s. f. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc. prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea. [Var.: bageac s. n.] – Contaminare între bagea și ogeac.
23. [DLRLC] BAGEACĂ, bageci, s. f. (Mold.) Deschizătură, ca o ferestruică, în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina sau care uneori ține locul hornului. Teatrul reprezintă o curte cu zaplaz... În dreapta, o șură cu bageacă spre scenă. ALECSANDRI, T. 895. Variante: bageac, bageacuri, s. n., bageagă (CONTEMPORANUL, III 707) s. f.
24. [DLRLC] BAGEAGĂ s. f. v. bageacă.
25. [DLRM] BAGEACĂ, bageci, s. f. (Reg.) Mică deschizătură în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care uneori ține locul coșului. – Tc. bağak.
26. [Șăineanu, ed. VI] bageacă f. Mold. ochiul podului, gura de jos a coșului pe unde iese fumul. [Suceava bagea = turc. BADJÀ; varianta bageac(ă), se datorește influenței analogice a sinonimului ogeac].
27. [Scriban] begeácă V. bageac.
28. [DOOM 3] bageac (lucarnă) (reg.) s. n., pl. bageacuri
29. [DOOM 2] bageac/bageacă (reg.) s. n. / s. f., pl. bageacuri/bageci
30. [DMLR] bageac (= bageacă) s. n., pl. bageacuri / bagece
31. [DOOM 3] bageacă (gură a coșului) (reg.) s. f., g.-d. art. bagecii; pl. bageci
32. [DER] bageac (bageacuri), s. n. – Lucarnă, fumar. – Var. bagea(că), bageag(ă). Mr. băgé, megl. báğă. Tc. baca(k) (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. μπαδζάϰ, alb. bağë, bg. badza. Pușcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept formă primitivă, și bageacă drept rezultat al contaminării cu ogeac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL