1. [MDA2] beden sn [At: (a. 1715) ap. TDRG / Pl: ~uri / E: tc beden] (Înv) 1 (Fortificații) Creastă a zidului. 2 Bucată de blană.
2. [DEXI] beden s.n. (înv.) 1 Creastă a unui zid de fortificație. 2 Bucată de blană. • pl. -uri. /<tc. beden.
3. [CADE] ‡BEDEN (pl. -enuri) sn. 1 Bucată de blană (ȘĂIN.) ¶ 2 🎖️ Crestătură ce se află în vîrful zidurilor unei cetăți, pe unde se împușcă cu puștile sau cu tunurile: o culă naltă de piatră cu ~uri unde stau tunuri de bat departe (TKT.) [tc.].
4. [Scriban] bedén n. pl. urĭ (turc. beden, id.). Sec. 18. Deschizătură în zid făcută ca să tragĭ cu pușca orĭ cu tunu. V. barbacană.
5. [DER] beden (-nuri), s. n. – 1. Crenel. – 2. Piele. Var. bedean. Tc. beden (Șeineanu, II, 13). Cuvînt rar, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL